TEATRE. Ursul din container si filmarea de la revolutie

  • Recomandă articolul
„Unde va duceti ca sa va descoperiti apartenenta la o comunitate, ca sa va depasiti propria existenta individuala si sa va impartasiti din ceva mai puternic decit dvs.? La un eveniment sportiv? La un restaurant? La biserica? Unde va duceti ca sa simtiti vitalitatea, forta vietii? La un concert de rock? La mall? La aerobic? Vedeti, nici dvs. nu va duceti la teatru.“ Roberta Levitow, regizor „S-a dat drumul“ la tineri, spune Dan C. Mihailescu. Cu ingaduinta, virsta a doua face un pic de loc celor mici, sa se-mpartaseasca si ei din aceeasi stafeta dusa mai departe, care schimba generatiile fara sa-si schimbe in mod obligatoriu si substanta. Pentru ca, nu-i asa?, totul a fost deja inventat. Si asta pina si-n teatru. E usor sa spui ca tinerii regizori sau tinerii dramaturgi au impresia ca reinventeaza apa calda, roata sau mersul pe jos, traim intr-un „postmodernism“ care pe toate le stie si de toate s-a saturat. Dar asta inseamna sa nu-ntelegi ca ceea ce inventeaza acesti oameni nu e apa calda in sine, ci moduri alternative de utilizare a ei – pentru ca ce facem cu si la ce ne serveste apa calda e o intrebare pe care ar trebui […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }