TEATRU. A fost din nou la Timişoara…

Plouă, în ultima vreme, cu festivaluri prin teatrele din România, toată lumea aleargă de la un oraş la altul, cîteodată după aceleaşi spectacole ce se învîrt în buclă de la un teatru la altul, traiectoriile se întretaie, se busculează, se contrazic sau se completează, dar senzaţia este de efervescenţă, de viaţă, de diversitate. Ca şi la Festivalul de la Timişoara (FDR), care a ales dramaturgia românească, de la clasicul Alecsandri la junele Jebeleanu, şi care încearcă să prezinte toate cărţile din joc, cu atuurile şi cacialmalele sale. Este vorba de prima sa etapă, căci Festivalul continuă în luna iunie şi se deschide spre internaţional, mai ales cu mai multe spectacole de stradă. O imagine de ansamblu a dramaturgiei româneşti A fost o selecţie echilibrată şi mai ales curajoasă. Că au lipsit, poate, unele nume, asta este posibil, dar o selecţie, din principiu, nu e exhaustivă. Oana Borş, selecţionera secţiunii de dramaturgie românească, alături de directoarea Teatrului Naţional, Ada Hausvater, cunoaşte bine teatrul românesc și ce se face azi (de reţinut argumentările pentru fiecare alegere din caietul de sală al Festivalului, bine scrise, convingătoare şi utile). Mă gîndesc la teatrul tinerilor ce se declară underground, alternativi, independenţi, fără să mai ştim […]