TEATRU. Al şaisprezecelea „Atelier“

Cu încăpăţînarea fecundă a dramaturgului Radu Macrinici, directorul Festivalului Internaţional de Teatru „Atelier“, mobilitatea aplicată a secundului său de la începuturi, Dumitru Măciucă, rezonanţa de bun augur a cuplului managerial al Teatrului Municipal din Baia Mare, Marilena Frenţiu şi Nicolae Weisz, suportul, cînd mai consistent, cînd mai „de supravieţuire“ al forurilor locale ori centrale abilitate, dar şi cu amiciţia media, care mai salvează breasla jurnalistică de micile ori marile nimicuri care ne fac pîinea, circul şi ratingul cele de toate zilele, nu m-aş mira ca peste patru ani proiectul lui Macrinici să împlinească două decenii, pe cînd plaiul mioritic tot va mai visa la moneda euro rătăcită printre brazi şi păltinaşi. Pînă una-alta, recent încheiata ediţie a XVI-a a însemnat, începînd cu un ceas-două înaintea prînzului şi ţinînd pînă în miez de noapte, o ţesătură complexă de evenimente, o textură-pilot, aş zice, pentru orice investiţie similară de energie şi imaginaţie. Fiindcă, la „Atelier“, nu înnoirea este de pus la socoteală, ea fiind conţinută în însăşi esenţa proiectului, ci dezvoltarea detaliului, ideile conexe care tind să îşi cucerească un loc stabil în ring. Douăzeci şi două de spectacole, două „portrete în atelier“, filme, cărţi, colocviul dedicat lui Antonin Artaud, lume bună, […]