TEATRU. Artele, intelectualii si drepturile

Dupa 12 ani, inca prea putini dintre noi stim ca avem drepturi. Si mai putini stim de ce, cum suna si mai ales cum se exercita ele. Mai rau, desi recunoscute de lege, aceste drepturi sint adesea ignorate (voit sau din inconstienta) de cei indreptatiti (si platiti de noi) sa le apere: institutii, functionari, oameni ai legii ori chiar guvernanti, care emit hotariri care contrazic sau chiar anuleaza drepturi legale ale persoanei, gata statuate constitutional. Ca lucrurile stau astfel e, in buna masura, explicabil daca tii cont de circumstantele confuze in care se structureaza, de mai bine de un deceniu, democratia romaneasca: o democratie in care mostenirile de smechereala descurcareata si analfabetism civic asumat cu mindrie patriotica se amesteca vinjos cu spiritul de initiativa infometat si cu dispretul fata de celalalt devenit virtute. Ca lumea culturii si a artelor e una dintre prazile cele mai usoare pentru manifestarea acestui haos cu culoare de talcioc e, insa, mai putin de inteles si foarte greu de acceptat, fie si in contextul unei tranzitii cu miros fetid de restauratie. In principiu, lumea intelectual-culturala ar fi de presupus ca e, macar, una alfabetizata ori disponibila alfabetizarii. Capabila, adica, sa-si cunoasca si sa-si afirme drepturile […]