TEATRU. Ce tip de subiectivitate produce şcoala de teatru din Bucureşti? (I)

Punctul de plecare pentru această analiză a fost participarea la protestul de la UNATC din mai 2015.  Dar nu protestul în sine m-a stîrnit, ci mai degrabă atmosfera, ambianţa instituţiei pe care am reîntîlnit-o şi mai ales cîteva întîmplări, simptomatice pentru un tip de subiectivitate pe care-l recunoşteam de cînd eram student, dar care acum părea acutizat, se amplificase pînă la distorsiune. Studenţii UNATC reprezentau maxim 30% din cei prezenţi la protest. În prima fază a sit-in-ului, s-a stat în curtea UNATC, unde, la un moment, dat a aparut un grup compact de alţi studenţi (vreo zece), chitiţi sa pornească o contra-demonstraţie. Au început să strige la unison „Zamfirescu! Zamfirescu!“. Ieşiseră să-şi protejeze profesorul. Unii aveau spray-uri cu care au acoperit repede graff-urile care-l vizau pe Florin Zamfirescu sau Facultatea. Poate aceiaşi studenţi, odată sit-in-ul mutat în faţa Rectoratului, au încercat să întrerupă de pe scară discuţiile şi pe cei care protestau. La un moment, dat cineva a chemat chiar Poliţia. Mulţi dintre studenţii şi studentele care treceau pe la etajul 1 si care aveau treabă la Rectorat sau la Secretariat vedeau în aceasta manifestare doar un obstacol în drumul lor. O studentă supărată pufnea în spatele meu: „Am treabă, […]