La Facultatea de Teatru trebuia să te integrezi într-una dintre viziunile regizorale autorizate. În funcţie de „clasa“ la care fuseseși repartizat, ţi se livra o viziune pe care trebuia să o cinstești. Lucrai și îţi ajustai ideea pînă se potrivea cu cerinţele „viziunii“. Genurile de spectacol cu care se jongla pînă la saturaţie erau cel expresionist și cel suprarealist, cu un cult al metaforei …
Punctul de plecare pentru această analiză a fost participarea la protestul de la UNATC din mai 2015. Dar nu protestul în sine m-a stîrnit, ci mai degrabă atmosfera, ambianţa instituţiei pe care am reîntîlnit-o şi mai ales cîteva întîmplări, simptomatice pentru un tip de subiectivitate pe care-l recunoşteam de cînd eram student, dar care acum părea acutizat, se amplificase pînă la distorsiune. Studenţii UNATC reprezentau …
Dintre multe alte lucruri de menţionat, de subliniat şi de reevaluat în aceşti cinci ani de activitate la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB), am ales un fenomen care mi se pare fundamental pentru o viziune corectă asupra acestei instituţii şi care are un istoric ce depăşeşte timpul şi spaţiul acestei structuri de stat. Pe scurt, l-aş descrie astfel: locuirea în intermediar şi exploatarea interstiţiului …
