TEATRU. Clasa votanților români

Pentru că e, de fapt, o piesă scurtă, dar al nostru Caragiale are atît de puține texte dramatice încît nu poți ignora Conu’ Leonida față cu reacțiunea, Silviu Purcărete (în premieră la Național, însă într-o coproducție cu teatrul său de suflet, cel din Rîmnicu Vîlcea) a decis să nu se lase atras (o spune el însuși) de brizbrizurile extratextuale care fac de obicei din dialogul conjugal Leonida – Efimița un întreg spectacol de minim un ceas. Pur și simplu, joacă de două ori textul, cu foarte mici modificări, „răsturnînd“ distribuția (o dată, Mariana Mihuț e Efimița și Victor Rebengiuc, Leonida, a doua oară, vițăvercea, fără travesti). Interesant e să observi că schimbarea de moravuri din ultimul secol face redistribuirea de replici cît se poate de posibilă, că un Leonida femeie bărbată e plauzibil, că mărcile de gen rămîn nesemnificative în fața substanței propriu-zise a piesei.   Practic, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc pot juca orice (mai ales împreună), transformînd materia cuvintelor și a situațiilor după propria forță interpretativă. Ce joacă aici, mai exact, dincolo de relația de cuplu, dominat-dominator, este portretul cetățeanului/alegă­torului român la (falsă) maturitate. Nu e doar contextul electoral în care a avut loc premiera acestei montări a […]