TEATRU. Crimă. Teatru politic

Din perspectiva autorilor lui, Crime e un răspuns la Crimă şi pedeapsă al lui Dostoievski. Din perspectiva mea, e cel mai brechtian spectacol pe care l-am văzut în România în ultimii nu ştiu cîţi ani. Nico Vaccari spune că Teroarea şi mizeriile celui de-Al Treilei Reich n-a jucat nici un rol în scrierea scenariului, însă structura de vignetă a scenelor, răceala „logică“ cu care înfăţişează o grozăvie după cealaltă, ele făcînd portretul clasei muncitoare adusă, în neoliberalism, la sinucidere, proxenetism şi crimă, minimalismul care repune totul la scară şi în termeni strict umani – toate par ieşite din manta acelei faimoase piese (să ne-nţelegem, fără ca vreun moment să pară a fi o copie a ei). Crime – al cărei decor e alcătuit exclusiv dintr-o folie de plastic pe post de cortină, pe care stă scris „În seara aceasta se va comite o crimă“, şi un microfon folosit fie pentru producerea de sunete de atmosferă, fie în momentele muzicale – începe cuOliver Longstaff, la costum şi ochelari, recitînd din guru-ul neoliberalismului contemporan, Milton Friedman: „Cunoaşteţi vreo societate care să nu se bazeze pe lăcomie?“. E o combinaţie de fragmente din Friedman (scena va fi reluată identic la final), într-unul dintre […]