Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TEATRU. Curajul de a pune în scenă Ibsen (Galerie foto)
Peer Gynt - Ibsen
- 08-10-2010
- Nr. 545
-
Silvia DUMITRACHE
- Arte
- 13 Comentarii
A investi, pe perioadă de criză, într-un foarte tînăr regizor, mai ales cînd proiectul său vizează un spectacol după o piesă de Henrik Ibsen, este un gest pe care puţine teatre şi l-ar asuma. În ciuda riscurilor pe care receptarea unui astfel de spectacol ar fi putut să le implice, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila a ales să-i acorde încredere lui Vlad Cristache, proaspăt absolvent al UNATC (2009), în prezent masterand tot în cadrul UNATC, şi să deschidă stagiunea 2010-2011 cu spectacolul său, Peer Gynt, jucat pe 1 şi 2 octombrie. Peer Gynt, iniţial parte dintr-un proiect mai amplu, a cărui finanţare nu a fost aprobată de AFCN, şi-a găsit sprijinul financiar – datorită demersurilor făcute de Rodica Antonescu, director interimar al Teatrului – de la Ambasada Norvegiei în România. Øystein Hovdkinn, ambasadorul Norvegiei, prezent în seara primei reprezentaţii, şi-a exprimat încîntarea faţă de modul în care Vlad Cristache a ales să pună în scenă piesa lui Ibsen, sugerînd eventualitatea unei reprezentaţii şi pe scena teatrelor din Norvegia. Misiunea tînărului regizor, aceea de a aduce în contemporaneitate o piesă din anul 1867, a fost una dificilă, care ar fi putut să eşueze din două motive: în primul rînd, alegerea […]
se intelege foarte clar din articol ca este o punere in scena reusita a lui Ibsen cu o prestatie foarte buna a actorilor din distributiei ,nu inteleg ce doresc ninat& denisa &leo ,daca doresc o recenzie a poemului Peer Gynt sau un studiu despre Ibsen sa foloseasca Google
are dreptate Dimitriu ,cititorii pot avea parari diferite mai ales pt cronicile teatrale unde cititorul de multe ori este implicat afectiv ,de exemplu ninat a postat comentarii nefavorabile si cronicii spectacolului Arta semnat de domnul Ornea ,nemultumita de aprecierea spectacolului Arta ca fiind curat in defavoarea regizorului pe care-l cunoaste si apreciaza ,asa ca domnilor jurnalisti nu trebuie sa va deranjati sa raspundeti unor persoane care doresc articole dupa bunul plac
Desi explicatiile dlui O. S. nu sunt de neluat in seama, postarea in ansamblul ei nu mi separe oportuna. Nu este nici o drama daca unii cititori au pareri mai putin favorabile despre un articol sau altul, ba dincontra; se pare ca redactia continua cu o perseverenta , cum se zice, demna de o cauza mai buna, sa intruneasca majoritati pe toate planurile. Pai daca o sa recidivati in acest mod si pe mai departe, explicandu-ne cum trebuie sa citim materialele colegilor si colaboratorilor dv., nu va va mai ramne timp, stimate domnule O.C., sa scrieti propriile articole, si ar fi pacat !
Recunosc ca textul colegei mele Silvia Dumitrache nu e articolul vietii sale. E o consemnare a unui spectacol, in care a salutat – nu vad nimic de PR aici – implicarea benefica a Ambasadei Norvegiei in realizarea acestui spectacol.
Acest articol, fiind mai intii publicat pe print, a trebuit sa incapa in aceeasi pagina de „Teatru” cu textul lui Liviu Ornea. Deci: au fost limitari de spatiu.
Faptul ca s-a referit, in primul rind, la distributie, si la actorul principal, nu cred ca e un lucru de condamnat. Daca Marius Stanescu a jucat bine, de ce sa n-o spunem? Mai departe: nu cred ca in 4.000 de semne se astepta o exegeza a piesei „Peer Gynt”.
Colega mea Silvia Dumitrache a mai scris, in decursul timpului, despre spectacole de teatru, de la Bucuresti si din tara, si n-a primit atitea ecouri nefavorabile. Dimpotriva, a avut reactii pozitive. Silvia Dumitrache a relatat, primavara aceasta, si de la Festivalul de la Sibiu, iar corespondentele, care pot fi gasite prin motorul „Cautare”, au fost OK.
In fine: Silvia Dumitrache este redactor al revistei, deci primeste un salariu pentru activitatea in cadrul redactiei. Fiind redactorul nostru, scrie in paginile revistei: despre carti, despre spectacole de teatru, despre subiecte din actualitatea culturala – cum a fost relatarea situatiei/ a blocajului de la Editura Curtea veche, loc unde colega mea a fost prezenta de la primele semne ale protestului, oferind informatii care au intrat imediat in varianta on-line.
Cred ca ar fi de pus o nuanta: toata lumea a fost la inceput in activitatea jurnalistica. Din acest motiv, prefer sa-i acord mai multe circumstante atenuante decit agravante acestui text. Sint convins, am si discutat acest lucru azi, in redactie, ca putea iesi un text mai bun, dar nu-l consider un text de nepublicat.
V-as fi recunoscator daca, dincolo de unele exprimari nefericite, care pot aparea la textele noastre, si pentru care va multumim ca le semnalati, veti putea sa tratati nu cu rautate, ci cu obiectivitate articolele din gazeta noastra.
Cu stima pentru toti cititorii,
Ovidiu Simonca
Draga crina popescu, exact comentariul dvs lipsea, ca absurdul acestui “dialog” al surzilor să stîrneasă rîsul. Nu spectacolul lui vlad costache a stirnit bruma asta de replici (care pe dvs v-a tulburat în asemenea hal, încît aveţi impresia că asistaţi la naşterea CONTROVERSEI!!!), ci textul dnei Dumitrache, din care nu se înţelege nimic despre peer gyntul de la maria filotti, nici că e bun şi nici că e prost. De fapt, nu se înţelege nika şi tocmai aceasta e mirarea denisei c : cum de a ajuns observator cultural să dea pagina de cronică teatrală pe mîna cuiva care, vorba lui leo dan, ne serveşte un fel de dări de seamă către sectoarelor bucureştilor, cu aerul că aşa ceva n-a mai văzut micul paris. No, reiau şi eu întrebarea Denisei C : chiar aşa, nu mai aveţi cronicari dramatici prin bătătură!? Şi mai am o întrebare : cît plăteşte observator cultural pt astfel de compuneri?
se pare ca este un spectacol foarte bun daca naste atatea controverse si starneste atata incrancenare ,pentru spectacolele proaste nu-si bate nimeni capul , recomandarea era sa vizitezi site-ul oficial al ambasadei ,eu am facut-o si ce am citit acolo m-a convins ca este un spectacol care merita vazut ,iar daca spectacolul va ajunge in Norvegia ,cum sugera ambasadorul ,nu pot decat sa urez succes trupei din Braila
tu nu vezi ca persoana care te pune sa il suni pe diplomatul Norvegiei se preface ca nu intelege despre ce vorbesti in comentarii. La fel si celalalt care de fapt e aceeasi/acelasi. Tu vorbesti despre incapacitatea unui cronicar despre a scrie corect o cronica decenta, cu citate inspaimantatoare din cronica ei, iar el o tine cu sarcina dificiala a regizorului de a pune in scena un Ibsen. Speram ca el va obtine medalia de la ambasador iar cronicarul va scrie mai multe compuneri libere la domiciliu. Un subiect ar fi : „a sosit toamna.(tractoarele ara)”. Altfel cronicile domniei sale au ceva din aerul unor dari de seama catre primaria sectorului 2.
Denisa, nu inteleg ce urmaresti ,se stie ca este o misiune extrem de grea sa montezi si sa adaptezi Peer Gynt pentru toti regizorii ,de ce crezi ca s-au facut 3 spectacole in ultimii 50 de ani : Dinu Cernescu in anul 1957 ,Catalina Buzoianu in anul 1972 ,David Zinder in anul 2008 .Este o dovada de mare curaj pentru un regizor tanar sa -si asume acest risc ,iar aplauzele spectatorilor in picioare cca 20 de minute au rasplatit acest lucru Un spectacol foarte bun iti recomand sa-l vezi !
stimata Denisa ,iti recomand sa ciresti piesa integral si sa vezi spectacolul -ca inteleg din primul comentariu ca nu l-ai vazut-,inainte sa apreciezi daca a fost usoara sau grea misiunea regizorului ,poti accesa siteul oficial al ambasadei sa vezi si parerea ambasadorului el ofera toate argumentele pentru care acest spectacol va avea succes in Norvegia ,cum s-a vazut si dealtfel in interviul pe care l-a acordat la TV VULTURAL .Ce pacat ca nu prindeti postul si in Braila ,nu poti obliga criticii sa scrie o cronica proasta unui spectacol bun pentru ca tu ai ceva probleme nerezolvate cu directorul teatrului ,are dreptate Andrei nu va mai ajunge tabloidul local?
„aduce aportul necesar de modernitate pentru ca subiectul piesei lui Ibsen să poată fi exploatat pe deplin.”
„Misiunea tînărului regizor, aceea de a aduce în contemporaneitate o piesă din anul 1867, a fost una dificilă,”
„exces de hipermodernitate”
„are toate premisele pentru o carieră şi în afara scenelor „teatrului românesc.
Mai vreti comentarii pe langa aceste citate sclipitoare ? Bietii artisti, noroc ca au spectatori care mai judeca liber….
(ca va exprimati pleonastic si in limbaj de lemn ,treaca -mearga, dar ca nu emiteti niste judecati de valoare gen „are toate premisele..” fara niciun argument …..asta da cronica demna de observator cultural.
Stimată doamnă Denisa C.,
Ce aţi dori să aflaţi despre spectacol şi nu aţi reuşit din acest articol? Vi s-a părut exagerat că am vorbit, într-un rînd, despre cei care au susţinut acest proiect? Nu văd cu ce a afectat asta articolul meu şi nu înţeleg de unde atîta supărare pentru un singur rînd dintr-un întreg articol! În afara acelei menţionări, am vorbit DOAR despre spectacol.
draga Denisa,se vede ca nu esti consumator de teatru si nici cititor fidel al observatorului cultural daca faci astfel de afirmatii la adresa autoarei articolului .Probabil ai confundat aceasta pagina cu tabloidul local de scandal , desi cred ca se distribuie si la Braila acest ziar. Daca nu gasesti pe net raspunsurile la intrebarile tale
stimata doamna Silvia Dumitrache
nu stiu cine sunteti , se pare ca la Obserator Cultural s-a ajuns mai rau decat la majoritatea cotidianelor, oricine poate scrie cronica dramatica. Insa , dincolo de laudele aduse directoarei interimare si faptul ca spectacolul ar fi exceptional bla bla(sunteti cumva PR la teatrul din Braila?)…totusi, cum aflam ceva si despre spectacol? La cine trebuie sa apelam pentru asta?Multumiri. Iar pt redactorii de la Observator : chiar nu mai aveti cronicari dramatici?