TEATRU. De două ori cîte trei femei

Are 91 sau 92 de ani? O bătrînă cu semne vădite de Alzheimer (jucată de Cristina Casian) își revizitează viața și golurile de memorie, într-un joc de cedări și pusee de autoritate cu cea care, la jumătatea vîrstei ei, e angajată s-o îngrijească (Florina Gleznea), sub privirile unui vizitator de ocazie, o tînără de 26 de ani (Nicoleta Lefter), angajată a unei firme de avocatură, căreia bătrînețea i se pare, evident, o altă planetă, unde nu va ajunge niciodată. La UnTeatru din București – un curajos și interesant spațiu independent din zona Căii Victoriei –, Andrei și Andreea Grosu au pus în scenă Trei femei înalte de Edward Albee, cu cele mai bune (cel puțin pentru mine) sau dintre cele mai bune trei actrițe ale scenei alternative – dar cu un ușor prea mare avînt pentru estetizare și teatralizare, care face ca prima parte a spectacolului să exagereze în vorbit prea tare (la 20 de centimetri de public), în metafore și „efecte artistice“. Din fericire, mai e și partea a doua.   E adevărat că, la debutul său din anii ’60, Edward Albee era văzut ca fiind apropiat absurdului dramaturgic – cine însă a avut de-a face cu, de pildă, […]