TEATRU. De trei ori Teatrul Municipal
- 20-04-2006
- Nr. 317-318
-
Radu ŢUCULESCU
- Arte
- 0 Comentarii
Scaunele de Eugène Ionesco Regia si decorul: Claudiu Pintican Cu: Dana Ilie Barbosu, Romeo Barbosu – Scaunul Domnului Pe scena, un scaun urias. Alb. In bratele lui, fiintele omenesti par, intr-adevar, niste biete furnici. Mizerabile insecte. Pamintul, ca un scaun enorm unde oamenii isi consuma insipida si, aproape, inutila lor viata? Nu chiar. Eu mi-am imaginat ca e scaunul Domnului. Tronul Creatorului pe care acesta l-a parasit, ghidus, pentru o vreme, lasindu-i pe cei doi batrinei sa-si macine iluziile. Dumnezeu, ascuns in spatele spetezei, isi ride in pumni de ei. Chiar daca cu indulgenta, tot ris se cheama. Iar ingerii s-au transformat si ei, acceptind jocul, in scaune ce plutesc, alb, pe linga cel al Stapinului, neutre, reci si indiferente la suferintele perechii imbatrinite intr-o casnicie cit se poate de banala si tot atit de dureroasa. Din bratele scaunului se deschid numeroase usi care duc spre nicaieri. Cuplul a fost adus aici, plantat, sa zicem, in scaunul Domnului, inainte de moarte, pentru a transmite un mesaj Omenirii. Un gest aproape sadic din partea Creatorului, doar stim bine ca batrinul, de fapt, nimic nu are a spune omenirii. Ori nu poate… Claudiu Pintican este actor al teatrului baimarean, dar si student […]