TEATRU. Festivalul simptomatologic (II)

Simptomul lui „prost, prost, dar mult“ Modelul zonei gri al Festivalului Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara a fost regizorul preferat al acestei editii a festivalului, Ioan Ieremia, a carui oiste l-a scos de la bine meritata naftalina pe Ion Druta, a publicitat autorele local Sebastian Ungureanu (din lipsa de casca, nu pot spune decit ca Boris Gaza si Colin Buzoianu de la Teatrul German din Timisoara pareau interesanti, in scena) si a desfundat toate Scaunele lui Ionesco. Daca intuitia nu ma inseala, tocmai spectacolul teatrului de limba germana era singurul care avea un rost in selectie. Celelalte doua tin de o vocatie aberanta a generalizarii, a cosmicizarii cu orice pret, de la biserica prevazuta cu serii de sfinti ascunsi unul sub altul la holul-istorie din Scaunele, esecuri logice evidente si ale scenografei Geta Medinschi. Luminita Tulgara, pur si simplu, muta taranca din Cervus divinus in Batrina ionesciana, iar – si pe cale de suport muzical – istoria navaleste si in holul locuintei din Scaunele – ca intr-un sfirsit de dictatura – si in scoala post-sovietica, fosta biserica. Nu ca nu s-ar pricepe ce vrea Ioan Ieremia, dar, ca sa zic asa, din prea multa obsesie a simbolului, pariul cade in […]