TEATRU. Glanda, cîntarul şi piarul

Ultima premieră de la Teatrul ACT, XXL (Fat Pig), este exemplară (merită spus din capul locului) dintr-un evantai de motive. Primul (în definitiv, uter ori eprubetă, morula-blastula-gastrula trebuie să crească undeva) este acela al producătorului (fiindcă mai există şi alte modele în afara lui: Ministerul Culturii/Consiliul Judeţean/Primăria sar cu banii şi vedem ce iese în teatrul nostru de repertoriu în care intri, probabil, actor şi ieşi, desigur, pensionar). În cazul de faţă, discutăm despre o coproducţie între un teatru particular (ACT, port-stindard al modelului, alături de Teatrul Luni), unul finanţat de Consiliul Judeţean Buzău („G. Ciprian“, companie de proiecte, cea mai mobilă dintre cele, şi aşa doar cîteva, existente) şi Fundaţia Catharsis. Din punctul de vedere al acesteia din urmă (prea discretă, totuşi, în spaţiul virtual), funcţia aristotelică a spectacolului după Neil LaBute e evidentă. Teatrul „George Ciprian“ din Buzău manevrează fără complexe, de la instalarea ca director a criticului de teatru Marinela Ţepuş, motorul coproducţiei cu evidente beneficii estetice şi, nu mă îndoiesc, şi de public. Despre Teatrul ACT, comentariile ar fi superflue. Din păcate, experienţa ori nu a diseminat, ori tinde către un nivel interdictiv de jos. Să fie succesul ACT-ului şi al Teatrului Luni motivate, atunci, doar […]