TEATRU. Inamicul poporului. Anarhismul ca acţiune socială

Într-un articol publicat recent în The Guardian, actriţa Geena Davis (fondatoarea unui institut dedicat promovării echilibrului de gen în industria filmului) propunea următoarea soluţie pentru problema cronică a subreprezentării femeilor în cinema: „Înainte să alegi distribuţia unui film sau a unei emisiuni TV, treci prin lista de personaje şi schimbă cîteva prenume în unele feminine – ura! Ai acum o distribuţie echilibrată în termeni de gen şi ai personaje feminine non-stereotipice, fiindcă ele fuseseră, de fapt, scrise pentru un bărbat“. Iar în esenţă, asta e ceea ce face regizoarea Ioana Păun în cea mai recentă premieră a ei, o adaptare foarte liberă după piesa lui Henrik Ibsen, Inamicul poporului (cunoscută şi ca Un duşman al poporului): creează un spectacol jucat exclusiv de femei, fără ca vreun moment oricare dintre ele să-şi performeze propriul gen. Singurul moment în care genul devine relevant e cel al interacţiunii sexuale (evident lesbiene) dintre Petra şi Hovstad – însă ceea ce plasează scena (importantă, căci reprezintă deschiderea spectacolului) în acest orizont al orientării sexuale non-heteronormative nu e genul personajelor, ci cel al performerelor. Pare o scărpinare după ureche, însă nu e: fie că-şi propune asta sau nu, spectacolul (care are o puternică dimensiune performativă) pune […]