TEATRU. Lectia minoritara

Au trecut mai bine de o suta de ani de cind Victor Vlad Delamarina poetiza glumet despre „al mai tare om din lumie“. Este primul lucru care mi-a venit in minte la colocviul cu titlul Locul si rolul teatrelor minoritatilor etnice in miscarea teatrala din Romania, dimensiune teoretica a celei de-a treia editii a Festivalului Interetnic de Teatru, desfasurat in martie la Tirgu-Mures, dupa ce anterioarele editii fusesera itinerate la Sfintu Gheorghe si Timisoara. Si daca uitatul poet banatean mi-a revenit in memorie, pozitiv ca premisa, un proverb frantuzesc i s-a alaturat din motive contrare. Sigur, este greu pentru majoritati (cit de artificiale ar fi ele, in realitate, cit de tare s-ar revendica de la Decebal, Vercingetorix ori Menelau) sa accepte ca nu sint depozitarele adevarului si muschilor absoluti, ca oricind o pot pati ca personajul lui Delamarina si oricine (pina si ele insele, ca dovada a artificiului), poate da cu ele de pamint. Dar nu este mai putin greu pentru grupurile mai restrinse, pentru minoritati, ca sa zic asa, sa utilizeze alte instrumente de personalizare decit cele cu defect de fabricatie, made in Majority („hotul si jumatate“ galic, asadar). Poate ca, totusi, intre centrifug si centripet, intre tendinta expansionista […]