TEATRU. Livrescul stenic

La Teatrul Evreiesc de Stat (TES) a inceput sa fie jucata o piesa cu titlul alegoric Pinza de paianjen (ca si un roman de pe vremuri al Cellei Serghi). Comentatorii de specialitate vor diseca nivelul realizarii, la rece. La cald, merita salutata, fara intirziere, ivirea unui inzestrat dramaturg, pe nume Sergiu Anghel, prezent pina acum pe multe afise teatrale, dar cu alte atributii, mereu ghidat de un ambitios profesionalism, evident si de asta data. Prima calitate, vizibila pentru orice spectator, este dozarea cadentata a partiturii, potrivita pentru a atenua senzatia de stufos, de sac in care se baga de toate. Indiscutabil, autorul are idei cu duiumul, tine sa nu-i scape nici una, e toba de carte si, in consecinta, vrea sa puna totul pe tava, incepind de la Biblie, de la mitologia hindusa sau tantrica, trecind prin Cabala, ca sa ajunga la Martin Buber si la literatura moderna – Mallarmé, Valéry, Pirandello si Camus. Mai sint si alte lucruri de retinut in spectacol in afara de inventarul eruditiei puse la bataie de creatorul lui – autor inventiv al textului, regizor, scenograf si alcatuitor al benzii sonore de acompaniament. Expresivitatea fara ostentatie, omogena, ar fi urmatoarea calitate, daca nu chiar cea […]