TEATRU. Lucruri vechi în haine noi

În general, nu e nici bine (pentru artişti sau publicul potenţial), nici foarte etic (din perspectiva profesiei de critic) să scrii despre un spectacol neterminat, aflat încă în fază de construcţie, însă la care nu ai avut acces în timpul procesului, ci doar în etapa de „produs intermediar“ (fie el supranumit avanpremieră, repetiţie cu publicul, work in progress sau altcumva). Pe de altă parte, reprezentaţiile gratuite cu producţiile din cadrul proiectului „9G“ („Noua generaţie“) al Teatrului Naţional din Bucureşti exact asta propun: „testarea“ în faţa publicului a unor spectacole care n-au beneficiat de un proces împlinit şi coerent de producţie şi care, în funcţie de reacţia publicului şi, în ultimă instanţă, de decizia managerială, vor avea şansa unei premiere „de repertoriu“ sau nu. Un proces de producţie nici călare, nici pe jos, în care nu există, practic, nici un producător – fiindcă TNB nu şi-a asumat să producă ceva ce nu ştie dacă va include în repertoriu au ba, dar nu poate exista nici un producător independent, căci TNB îşi rezervă dreptul de a deveni ulterior „proprietarul“ montării. E acel gen de situaţie în care teatrul public joacă o carte pe care o consideră imbatabilă – superioritatea, aproape monopolul logistic […]