TEATRU. Manual de lichelism

„În anii ’90, psihologii au început să studieze asemănările dintre corporatiști și sociopați.“ Nu mai țin minte unde am citit asta, dar tot cam pe atunci au început și artiștii să investigheze viața ascunsă a sociopatiei corporatiste. Metoda (Metoda Grönholm) e o piesă de teatru (ca structură, clasică: unitate de timp, loc, acțiune) și un film (în această ordine) – nici prima, nici ultima abordare scenico-cinematografică a realității contemporane din spatele ușilor închise ale multinaționalelor. Textul catalanului Jordi Galcerán Ferrer are, însă, nota specială de a fi bine scris dramaturgic, spumos și… exotic. Asta, fiindcă metoda de evaluare psihologică a viitorului director comercial dintr-o corporație e una cu totul atipică, iar răsturnarea finală de situație e cu totul neașteptată.   Montarea lui Theodor-Cristian Popescu e, înplus, o demonstrație despre cum poți să faci un spectacol în același timp accesibil, cu mult umor și fără rabat de la standarde de calitate artistică precum jocul actoricesc sau manevrarea comicului. Metoda psihologică pusă în practică la acest interviu e una destinată, mai degrabă, formării de spioni și soldați urmînd a fi trimiși în misiuni foarte riscante, iar elementul ei central ar putea fi definit ca un joc de roluri ce presupune, în subsidiar, […]