TEATRU. Maraton poliglot

Un festival al teatrelor minoritatilor nationale le-ar putea parea multora, in actualele conditii, o excentricitate, atita vreme cit multe dintre festivalurile traditionale de teatru si-au pierdut obiectul sau finantatorii, disparind din calendarul reuniunilor de gen. Pe de alta parte, unii dintre noi, cu o experienta „istorica“, ne-am fi putut gindi poate la intentia de a bifa o sarcina cu conotatii politice, mai ales ca „integrarea“ bate la usa. Nimic din toate acestea, fiindca festivalul – organizat si finantat de guvern, iar, in practica, desfasurat prin grija Teatrului Evreiesc de Stat (care a avut initial, se pare, ideea) si a Centrului Cultural European – a avut premizele unui real eveniment. Prin amploare (22 de reprezentatii), dar si prin valoarea ansamblurilor invitate, care au derulat o binevenita ministagiune, intr-un moment cind Bucurestiul era si asa lipsit de evenimente teatrale (dupa cum se vede, deschiderea stagiunii mai intirzie). Din pacate, de acest dar n-a putut beneficia prea multa lume, din cauza unei slabe promotii (salile celor doua institutii-gazda fiind si-asa mai la dos), dar si din cauza organizarii defectuoase, inapte sa ofere posibilitatea receptarii in traducere a spectacolelor (cu citeva exceptii), despre care nici in caietul-program nu se „povesteau“ decit generalitati. Asa incit […]