TEATRU. Memoria obiectelor

Intr-un superb eseu, Livada de visini, jurnal de spectator, acompaniament intim al unui parcurs aromat printre crengile in care viata personajelor se pierde, George Banu analizeaza doua optiuni in ipostazierea acestui topos emblematic: reprezentarea livezii in tot ce are ea mai pregnant sau doar sugerarea ei. Fiecare tine de o anumita paradigma de asimilare a spatiului, una implementindu-se in prezent, cealalta retragindu-se in absenta. Opera teatrala sta la interferenta textului ca atare cu multiplele existente scenice pe care acesta le actualizeaza. Livada de visini reprezinta un complex, intelegind prin aceasta toate energiile pe care le asimileaza si le disipeaza totodata, personajele fiind o prelungire a identitatii livezii. Tocmai de aceea, pierderea ei reprezinta o sciziune interioara extrem de puternica. Disparitia ei ca obiect material este sinonima cu uitarea de sine a lumii pentru care ea reprezinta un reper, o acreditare a statutului. Oricit ar parea de straniu, livada de visini e un spatiu acvatic. In ea si o data cu ea se scufunda, treptat, o forma de existenta, identificata obiectualului afectiv. Ma voi referi, in acest articol, la citeva dintre obiectele teatralizante din spectacolele stagiunii incheiate si nu numai, care fac din spatiul conturat un complex de sugestii. Obiectele teatralizante […]