TEATRU. Meşteşugul vieţii şi cel al teatrului

Există un set de ingrediente care fac specificul „meniului“ după care poţi recunoaşte Teatrul Bulandra – e ultimul rămas în Bucureşti în care, invariabil, decorurile sînt ample, arhitectonice, somptuoase, inhibatoare, îşi asumă riscul de a frecventa cu maximă reticenţă textul contemporan, are o foarte bună şcoală de actorie şi aduce în distribuţii cei mai apreciaţi dintre artiştii generaţiei de aur. Bulandra e, carevasăzică, un adevărat teatru de artă.   Şi la Bulandra a revenit, acum, Dana Dogaru la rolurile principale: împreună cu Răzvan Vasilescu (ca soţ ahtiat după o altă viaţă) şi Dan Aştilean (vecinul cu rol de catalizator, imagine vie şi mişcătoare a singurătăţii), în Meşteşugul vieţii de Hanoch Levin, în regia lui Felix Alexa. În cea mai mare parte a lui, spectacolul e un duo al unor actori cu enormă experienţă şi la fel de mult talent (dacă una n-o fi presupunînd-o şi pe cealaltă), cărora regia nici nu le oferă revelaţii, nici nu-i deranjează, pe un text pe cît de puternic, pe atît de subtil – şi în punctele esenţiale înrudit cu Sorry al lui Alexandr Galin, montat tot la Bulandra, cu Mariana Mihuţ şi Ion Caramitru, dar care se joacă acum extrem de rar.   Trecut […]