TEATRU. Pariul dramaturgiei romanesti

Exista, aiurea, hoteluri care de la etajul ori camera 12 trec direct la 14. Altii, pe 13, nu ies din casa. Ei bine, Teatrul National din Timisoara nu si-a refuzat dreptul de a avea o a treisprezecea editie a Festivalului Dramaturgiei Romanesti, a doua de cind regizoarea Ada Lupu (Maria-Adriana Hausvater) este directoarea institutiei. Drept pentru care, intr-un fel sau altul, motivat ori subminind tema, s-a incercat celebrarea limbii romane in vocatia-i de a produce dramaturgie, dar si de a primi text dramaturgic din alte limbi. Cum, anul acesta, pariul festivalului s-a extins pe mai multe paliere, intr-un interval orar depasind linistit jumatatea unei zile, orice rememorare solicita prezenta ghidului de utilizare, in cazul dat functia aceasta insusindu-si-o caietul evenimentului, in sine un obiect excelent al carui autor merita sa fie nominalizat pe vreuna dintre pagini. in lipsa acestuia, imaginea de pe coperta, a zmeului pe care cultura romaneasca tot incearca sa-l ridice de vreo doua secole incoace, isi merita aparentul elan metaforic. Prima pagina ne anunta sustinatorii esentiali ai evenimentului: Ministerul Culturii si Cultelor (proprietarul teatrului, in definitiv, de unde si prezenta secretarului de stat Demeter András, fost director al Teatrului Maghiar, institutie-colocatar, asa-zicind, alaturi de Teatrul German si […]