TEATRU. Spații „alternative“: astăzi, sufrageria

În ultimii cîțiva ani (aproximativ trei), scriitorul Jean-Lorin Sterian e cunoscut în București drept omul-cu-teatru-la-el-acasă (se numește lorgean theatre, e o garsonieră și-și are locul pe strada Șipotul Fîntînilor). În vara aceasta, proiectul „Se joacă cu casa deschisă“ (finanțat de Administrația Fondului Cultural Național) extinde lorgean theatre în casele (de fapt, apartamentele) altor oameni, de-a lungul și de-a latul Capitalei. Între timp, s-a deschis pe str. Cobălcescu și un „Teatru de Sufragerie“ și, probabil, există și alte astfel de inițiative, prin alte locuri.   Spre deosebire de Camera 1306, spectacolul de dans al lui Cosmin Manolescu „proiectat“ pentru o cameră de hotel (anul trecut, s-a jucat la București într-o cameră a Inter­continentalului; exemplele de „teatru hotelier“ sînt numeroase – grupul scandinav Signa lucrează în mod curent în hoteluri, iar Ana Mărgineanu și The Internationalists au făcut vara trecută un astfel de proiect în orașul mexican Querétaro), lorgean theatre nu e un proiect punctual, generat de nevoile spațiale și de relație cu publicul ale unei anume viziuni spectaculare – deși prima „producție“ (Home Alone/Singuri acasă) s-a născut dintr-un fel de emulație, Jean-Lorin Sterian oferindu-le unor artiști casa lui ca „laborator“, în perioada în care, la Centrul Național al Dansului (CNDB), Maria […]