TEATRU. Teatre de peste munti

Nu am mai fost de trei ani la Resita, la Teatrul „G.A. Petculescu“, de cind tinara actrita-director, Malina Petre, a sesizat ca oxigenul unei trupe in formare e relatia nu doar cu spectatorul local, dar si cu „ochiul din afara“ al criticului, care poate intreprinde un exercitiu comparatist, in favoarea eforturilor de conexiune cu limbajele scenice performative. Memorabil a fost, atunci, Soldatul fanfaron al lui Bogdan Cioaba, un Plaut adus undeva intre oniric si commedia dell’arte. Acum, patru regizori si-au disputat dreptul la memoria de spectator: Alina Hiristea, Ion Mircioaga, Gavril Borodan si Adrian Nistorescu (cel din urma inca student), beneficiind de una dintre trupele cele mai tinere din tara. Intr-un sens, as spune, si aici nu este nimic peiorativ, trupa este inca la inceput. Pofta de joc a actorilor acopera de multe ori optiuni regizorale mai putin inspirate, iar aplombul e bine substituit de explozii de energie. La incheierea unui mandat si debutul celui de-al doilea, Malina Petre si-a propus sa editeze si o revista a teatrului, Replica, „un mod cit mai «legal» de a pasi in normalitate“, intr-un oras „de cele mai multe ori rece si trist“, cum marturiseste lidera trupei. Totul de bungust, fie si in mic. […]