TEATRU. Unde duce independența

De cîteva luni, Teatrul LUNI de la Green Hours e „ocupat“ de propriii artiști, care joacă acolo aproape în regim clandestin, boicotînd administrația barului, subcontractată de Voicu Rădescu unei firme cu care e în conflict deschis – de aici, și scrisoarea de protest lansată la început de decembrie de actorii, regizorii, muzicienii… a căror activitate e legată de Green. Ultimul (dar și primul) bastion al unei forme de libertate artistică născută din absența clasicei (în teatrul românesc) presiuni a succesului, Green Hours riscă să sucombe în fața unor obscure interese financiare, în fața cărora singura apărare e solidaritatea opiniei publice. E o formă de „eșec“ potențial pe care nici măcar Cristi Popescu nu avea cum s-o anticipeze – scriind despre conceptul de eșec în teatrul independent al anilor 1990-2000 sau făcînd istoria, de entuziasm și întîmplare, a originilor Teatrului LUNI – la 23 de ani de la liberalizarea (potențială) a spectacolului în România.   Surplus de oameni sau surplus de idei e versiunea publicată a tezei de doctorat a regizorului Theodor-Cristian Popescu, el însuși, la mijlocul anilor ’90, unul dintre „pionierii“ teatrului independent românesc (ca fondator al Companiei 777). (Auto)analiza propriilor întreprinderi pe acest teren alunecos, cu cele patru spectacole […]