„Teatrul cladeste lumi posibile“ (II). Interviu cu David Esrig

Despre libertate si alte istorii teatrale Sa revenim la spectacolul Nepotul lui Rameau, pe care-l realizati acum la Teatrul Radiofonic. Cum s-a petrecut reintilnirea in trei – dvs., Dinica si Moraru – cu textul lui Diderot? Acel aproape mitizat spectacol va mai urmareste sau l-ati epuizat? Draga mea, nu ne-am gindit o clipa la acel spectacol! Am citit textul ca si cum ar fi nou, eu l-am structurat, le-am spus baietilor ce vreau, ei au venit cu propriile lor intentii si cred ca ne-am apropiat fara sa tintim, inca! Eu fac acum un spectacol radiofonic, iar la radio nu avem la dispozitie toata nebunia oglinzilor din scenografia initiala, nu avem gestul, mimica; mijloacele noastre de a povesti in acest cadru Nepotul… sint cu totul altele. Nu avea nici un rost sa incercam sa reconstituim acel spectacol. La inregistrare, voi intrerupe des – actorii m-au rugat –, pentru ca nu mai sint prezente toate nuantele textului; spectacolul de la Bulandra l-am repetat atunci noua luni, intre zece si paisprezece ore pe zi, iar, la sfirsitul perioadei de lucru, actorii erau identificati cu textul, cu toate dificultatile generate de dialogul filozofic pe care acesta era construit. Iar impresiile depozitate in memoria afectiva […]