Te(c)stul muzical. Vise americane cu romani mari si tineri tristi

Vad ca s-a reluat emisiunea aia cu „mari romini“. Se vorbeste de educatie, de modele, de lideri, de istoria neamului si asa mai departe. Nu se pierde nici o ocazie sa se spuna, cu tristete demna si zimbet amar: „da, domnule, astia sintem“; de parca aceasta constiinta, brusc regasita, a uscaciunilor din padure ar face sa dispara de la sine uscaciunile respective. Ma uit la oamenii invitati acolo: in general, intelectuali, scriitori, citiva politicieni, oameni de televiziune, sociologi si nelipsitii „analisti politici“. Nu prea vad insa tineri. Si nici nu pare sa le duca nimeni dorul. Adevarul e ca nu prea ar avea despre ce sa vorbeasca; tinerii romani nu isi aleg modelele dintre „marii romani“ pe care istoria nationala ii ofera. Nu vad nici un motiv pentru care ar face-o: trecutul, chiar si cel recent, nu mai poate fi adaptat, ca model, la noul mod in care traieste lumea, iar modelele prezente, impinse (mai bine spus, virite) in fata ochilor nostri de mass-media, se aleg din rindurile semidoctilor crescuti in cantonamente si al analfabetilor cu scoala vietii de cioban la activ. A, si sa nu uitam de politicienii populisti, care au ajuns in functie doar pentru ca au fost […]