Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Televiziune, propagandă, delir şi război informatic
O privire asupra Rusiei contemporane
În 2015, apare la Londra o carte surprinzătoare, poate chiar şocantă, despre Rusia secolului al XXI-lea. Este vorba despre Nothing is true and everything is possible. Adventures in modern Russia, scrisă de Peter Pomerantsev, jurnalist britanic de origine rusă, fiu de disident, născut la Kiev, crescut în Anglia, actualmente cercetător ştiinţific la Institutul Legatum din Londra. Nothing is true and everything is possible… – o carte despre televiziune, ideologie şi putere, e recunoscută ca unul dintre cele mai bune volume din ultimul deceniu despre Rusia contemporană, despre mass‑media din această ţară, despre modul de gîndire şi valorile morale ale ruşilor. Cu această carte, Pomerantsev cîştigă, în 2016, The Royal Society of Literature Ondaatje Prize. Juriul numeşte cartea un antijurnal de călătorie, pentru că nimeni nu-şi va dori să călătorească în Rusia după ce o va citi. Cu marile sale contraste, cu discrepanţele uriaşe dintre sărăcie şi lux, dintre iluzia democratică şi autoritarismul subversiv, Rusia contemporană este, fără îndoială, un subiect al fascinaţiei pentru mulţi occidentali. De fapt, Rusia, această nebuloasă uriaşă de frig şi ninsoare, stîrneşte în acelaşi timp curiozitate şi teamă. Peter Pomerantsev, un străin, dar, în acelaşi timp, şi un insider al lumii ruse, încearcă să mai spulbere […]
Propaganda a fost din 1917 (chiar de mai demult cred eu, dar pe aceea vreme regimul tarist nu dispunea de mijloacele tehnice a comunicarii de masa care sa legitimieze termenuld e propaganda) coloana vertebrala a regimului politic rus; dar in URSS aveam de a face cu un tip de propaganda „clasic” structurat de o ideologie clara, rigida. Nu mai e cazul in ziua de azi, cand asistam la un maelstrom de idei, ideologii si programe care intra in coliziune, uneori nici macar fara grija coerentei, in discursul elitei politce ruse. Avem deci de-a face cu o propaganda „hibrida”, infinit mai maleabila deoarece are ca unic fir director interesele de moment, si nu un corpus ideologic.
Acesta este sensul, dupa parerea mea, a termenului de autoritarism „postmodern” – adica lipsit de vreo armatura ideologica.
In orice caz, un excelent articol, matur si foarte bine scris; este foarte greu sa rezumi o carte atat de densa, sufocanta ca cea a lui Pomerantzev, dar domnisoara Balan nu face greseala de a incerca de a nara intamplarile, pletorice si osciland intre tragic si anecdotic, ci extrage esenta, slefuind concluziile.
Cartea aceasta îmi amintește de „Spovedania unui învins”, numai că Pomeranțev, spre deosebire de Panait Istrati, nu a plecat cu iluzii în Rusia. Dar la ambii turiști, realitatea a bătut imaginea propagandei.