Testamentul unui neînvins: Cicerone Ioniţoiu

Cînd l-am cunoscut prima oară pe domnul Cicerone Ioniţoiu nu mai ştiu. L-am cunoscut parcă dintotdeauna. Aerul său blînd şi paşnic, asezonat veşnic cu un zîmbet, nu se schimba nici în pragul celor mai aprinse dispute. Aş spune acum, cînd încă nu realizez că nu o să îl mai pot vedea, că a avut ceea ce, de multe ori, foştii deţinuţi politici numesc puterea de a ierta şi datoria de a nu uita. La el nu au fost doar simple cuvinte. Domnul Ioniţoiu a renunţat poate cu greu la dorinţa de a-i vedea pedepsiţi de Justiţie pe aceia care au distrus nu numai tinereţea sa, ci şi destinul unei întregi generaţii şi, în cele din urmă, trecutul şi viitorul unei naţiuni. În 2008, citindu-i în manuscris memoriile, pe care am avut marea onoare de a le prefaţa, mi-am dat seama că istoria nu este doar interpretarea corectă şi onestă a trecutului, ci tocmai puterea de a face un salt – o desprindere de sine. Am intitulat atunci acele rînduri Spovedania unui neînvins, parafrazînd în oglindă cartea lui Panait Istrati. Acum, memoriile sale au de-a dreptul o valoare testamentară. Ca lider al Tineretului Universitar din Bucureşti, Cicerone Ioniţoiu a fost arestat […]