Text imposibil la aniversara posibila

Intr-o rapide si prea „procustiana“ sinteza despre cei patru ani ai Teatrului Imposibil, scrisa pentru un cotidian clujean, numaram cu vreo zece premiere mai putin decit a produs institutia din ianuarie 2003, de la „nastere“, pina azi (sint 26, daca n-am numarat prost si acu’). De eroare mi-am dat seama a doua zi, dar tot atunci am realizat ca e-al dracu’ de greu: pentru un arhitect sa-si descrie propria casa, pentru un bijutier sa laude cel mai frumos diamant pe care l-a slefuit, pentru un cofetar cel mai bun tort din creatia sa, iar pentru un critic si gazetar apropiat de Teatrul Imposibil sa-l descrie cit a crescut – ca Fat Frumos din basme – in patru ani. Si am avut o revelatie: de fiecare data cind vorbeam cu m.chris.nedeea despre Teatrul Imposibil, mi se parea ca trebuie sa scot cu clestele fiecare cuvintel al sau. Voia sa-mi spuna atit de multe, incit nu le putea lua pe rind, ci le amesteca, precum un copil care vira in gura toate bunatatile, de frica sa nu le ia altii. incercind, prin intermediul unui volum propriu, care-mi tine oarecum loc de memorie, sa reiau secventele semnificative din viata „imposibila“ de patru ani […]