TEXTE DE TEATRU NOU

Observator cultural publica din acest numar o serie de piese de teatru romanesti, foarte recente, a caror nota distinctiva e faptul de a fi fost montate. Caci de ani buni, peste tot in lume, textul nou se naste nu pe hirtie, ca literatura, ci pe scena: el exista pentru a fi jucat, abia apoi isi incepe viata scriptica, intrind intr-un circuit cultural. Paradoxal, tocmai acest circuit cultural, care sa dea acces la informatia teatrala, de la ce se monteaza la ce si, mai ales, cum se scrie, dincolo de cercul limitat al oamenilor de teatru (si nici macar in interiorul acestuia), lipseste cu desavirsire in Romania. Ceea ce ne face comunicarea, schimbul de idei, gindirea aplicata asupra actului de spectacol si a rolului acestuia in lumea vie o fictiune auto-suficienta, lipsita de consistenta. Si, pentru ca endogamia sfirseste prin a naste monstri, incercam, de acum incolo, sa ne aventuram in terenul virgin al realitatii culturale si sociale, in speranta ca textele de teatru pe care le vom edita sa lanseze dincolo de lumea scenei, prin lectura lor, cel putin o discutie despre ce este, ce inseamna si cui vorbeste teatrul zilelor noastre.