Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Texte inedite ale lui Marcel Proust reunite pentru prima oară într-un volum
- 14-12-2012
- Nr. 654
-
Dan BURCEA
- Focus
- 8 Comentarii
„Fiecare nou cititor îl inventează pe Proust, dar trebuie să recunoaştem că de-a lungul timpului, epocilor, generaţiilor, împrejurărilor şi chiar al ţărilor, culturilor, anilor-lumină, el este cel care ne inventează pe noi, care ne priveşte. De un secol încoace, ne-am aşezat sub privirea lui. Să fi înţeles, aşadar, tot acest formidabil om ascuns în pînza lui de păianjen? Să fi văzut totul, înregistrat totul, descifrat totul? Ştia înaintea mea ceea ce eu nu ştiu nici măcar să rostesc despre timp, despre iubire, despre gelozie, suferinţă, dorinţă, despre tragedia fiecărei vieţi, a comediei umane şi a horei sale de măşti? Proust suferise toate acestea iar nouă ne-a trebuit atîta timp pentru a-l înţelege la rîndul nostru, pentru a-l crede…“. Cu această lungă pledoarie pentru eternitatea mesajului proustian se deschide volumul-eveniment, Le Mensuel retrouvé, publicat recent la Paris, la Éditions des Busclats. Fragmentul citat îi aparţine eseistului și cineastului Jérôme Prieur, care, în studiul introductiv, intitulat Marcel avant Proust pune la dispoziţia cititorilor o analiză exhaustivă asupra celor 11 texte de tinereţe inedite ale lui Marcel Proust, reunite pentru prima oară într-un singur volum. Amintim aici că Jérôme Prieur este și autorul unei foarte interesante cărţi, Proust fantôme, publicată la Editura Gallimard, […]
Am apreciat lectura unui text sensibil tradus cu eleganta în limba româna. Pentru placerea de a citi.
Printre lucrurile bune pe care aceasta restituire editoriala le ocazioneaza ar fi o remontare afectiv-sentimentala printre diversele tipuri de fani proustieni si, mai ales, confirmarea originii/persistentei unui proiect “catedralesc” (Odette, in proza de mai sus). Mai apoi, cu riscul de a fi trouble-fête ori ursitoare …neconvenabila, ma tem ca trebuie sa fim precaut entuziasti (”entuziasti”). In productii cum sint cele publicate in Le Mensuel, Proust pare, preluind formula, “faire plus grand” si nu neaparat viitor reper irefutabil si inconturnabil in literatura, nu chiar genial -daca il alaturam unor scriitori de virsta comparabila din preajma epocii lui (Rimbaud, Fournier, Radiguet, de exemplu, intr-adevar geniali, acestia)-. Nu pot prognoza ce destin postum va avea “mensuala” productie proustiana, acum, ca a fost si numerizata si editata in volum. Din ce am vazut, insa, privind in special, datorita experientei personale, catre una din cele doua opere postume majore (Jean Santeuil si Contre Sainte-Beuve) am oarescari aprehensiuni. Am studiat doua editii CS-B, de Fallois si Clarac/Pléiade si am avut surprize majore. Titlul (Contre) nu se regaseste in intentiile autorului, editia de Fallois e cu aproape o treime mai cuprinzatoare decit cea Clarac, se fac lecturi ce pot da alt curs semantic si retoric expresiei (exemplu flagrant: in ‘La méthode de Sainte-Beuve’ in CS-B de Fallois citim “Et cela finit par ces deux PAROLES…” ceea ce in CS-B Clarac apare ca “ Et cela finit par ces deux PERLES”…) etc. Per total, descoperim o substantiala co-productie autor-editor in care editorul deseneaza destul de apasat orizontul de asteptare. Nu am inteles daca, in ce priveste Le Mensuel retrouvé, manuscrisul e definitiv scos din calcule; daca da (mais, sait-on jamais?), faptul ca demersurile genetice trebuie sa se opreasca la scannurile facute paginilor revistei ar putea fi, in mod paradoxal -si frustrant- simplificator de posibile controverse.
Am o “nedumerire” in ce priveste o incidentsa in traducerea de mai sus (re: ”El însă nu realiza cine sînt”): a realiza=a intelege, a-si da seama, a pricepe, in echivalarea unui text proustian? Allons, messieurs, ‘dames…
În absolut acord cu domnia voastra asupra nevoii de precizie a termenilor.
Cf. Dictionnaire Littré inédit = Qui n’a point été édité. Œuvres inédites.
Înţeles în acest sens, calificativul de inédit ar trimite deci la non édité, ne editat, « nereunit în volum », ca să vă citez.
E adevărat că Tadié vorbeşte de aceste texte, citând din ele, fără să le publice în întregime (nu era, desigur, intenţia lui).
Dar aceste articole – încă o dată – nu au făcut obiectul vreunei publicări integrale, reunite, editate până acum.
Franceza jonglează, e adevărat, cu perechi semantice care ne pot pune în derută : faire paraître şi publier care ar avea ca sinonim, în spaniolă, de ex. „publicado” şi „editado”. Dacă urmăm deci acelaşi drum şi în limba română puntem spune că un articol a apărut într-un ziar, dar a fost publicat/editat într-un volum.
Este cazul aici.
Să convenim, deci, că, ceea ce francezii au numit prin sintagma textes inédits, referindu-se la textele lui Marcel Proust, care fac subiectul articolului meu, ar putea fi tradusă cu mai multă precizie texte ne editate ale lui…. deşi apărute în efemerul Le Mensuel.
Sper că această mirare analitică să nu vă fi diminuat plăcerea şi interesul pentru aceste texte.
Cu stima şi preţuire.
Dragă Ovidiu,
nu la textul domnului Burcea m-am referit, ci la cel francez. Cartea pare să se numească „Proust. Ine’dits.”
Îngăduie-mi o corectură (la atîta pedanterie, una în plus…): În octombrie 1890, cînd apare primul număr din „Le Mensuel”, Proust nu mai era elev de liceu, ci tocmai se întorsese din armată și se înscrisese la Școala de științe politice.
E foarte bine că s-au publicat și e foarte bine că cineva vrea să le traducă și în română (îi doresc să găsească editor…) Voiam doar să atrag atenția că tam-tam-ul comercial făcut de editorul francez e ușor deplasat: textele erau cunoscute și comentate. Fuseseră descoperite de M. Troulay (s-ar putea să fi fost și publicate de acesta în volumul „Ecrits de jeunesse 1887-1895” (nu garantez, n-am văzut volumul).
Draga Liviu,
Sa acceptam ca termenul precis este „putin cunoscute”. Dar, pentru publicul romanesc, ele sint chiar inedite. Nu stiu sa fi existat vreo traducere a acestor articole.
Colaboratorul nostru Dan Burcea a tradus – cu acordul editorului – un prim text; daca editurile romanesti sint interesate, volumul ar putea fi tradus in intregime (si cred ca ar fi un eveniment).
Draga Liviu, sa privim la esenta: avem semnalat – prima oara in presa culturala romaneasca – un volum cu scrieri ale tinarului Proust (pe care si editorul francez il lanseaza cu titlul „Proust Inedits”).
Sa ne bucuram, cum scrie un cititor, de frumusetea textului „Amintire” (pe care Dan Burcea, entuziasmat, l-a tradus din proprie initiativa – gindindu-se la cititorii romani -, dupa ce a cerut si a obtinut acordul editorilor francezi) si sa remarcam grija francezilor de a pune in valoare si de a difuza scrierile lui Proust, din vremea cind era elev de liceu si scria la „Le Mensuel”.
In rest, sanatate si virtute,
Ovidiu Simonca
Totuși, au fost publicate. Acum au fost reunite în volum, dar inedite… În plus, textele erau cunoscute și comentate. De exemplu, pe larg, cu citate generoase, în biografia lui Tadie’ (p. 208-226 pentru Le Mensuel, p. 237-249 pentru Le Banquet, în ediția Folio Gallimard).
Într-adevar un eveniment literar ce merita subliniat.
Pe când traducerea integrala a celor 11 texte?
Minunata „bucata” de literatura, minunata traducere, o desfatare! Sa scrii atat de bine la 19 ani, fantastic! La 19 ani, Proust nu e doar „o promisiune” a unui mare scriitor, este un mare scriitor.