Textul: actiune si spovedanie

Stim de multa vreme ca exista o soarta a cartilor. Si un timp al lor, o anumita relatie cu ceea ce se scrie si se publica in jur. Relatie care poate fi simpla, armonioasa, de buna asezare in contextul epocii care li s-a dat, dar si foarte complicata, distorsionata, parazitata de defazaje, devieri de sens, neintelegeri sau rele intelegeri. Asa le e soarta: unele carti apar la timp, altele, vizionare, anticipeaza timpul care li se va potrivi cu adevarat, iar restul, tardive, ies la iveala dupa ce timpul lor a si trecut. Pentru prima categorie nu e nevoie de exemple, in ea intra grosul literaturii. Pe cea de-a doua o ilustreaza elocvent sofisticatul Tristram Shandy, citit astazi ca un roman „postmodern“ avant la lettre. Iar pentru cea de-a treia putem privi si inspre cultura romana: Tiganiada lui Budai-Deleanu i-ar fi invatat destule pe pasoptistii nostri daca nu s-ar fi publicat prea tirziu, la multe decenii dupa ce fusese scrisa. Exemplul lui Sterne nu vine intimplator din literatura engleza. Anticiparile, pretutindeni mai rare, sint cu atit mai greu de gasit in culturile „marginale“, confiscate de obicei de efortul invers, de sincronizare, de recuperare a decalajelor fata de cele „centrale“. In aceasta […]