The angry young man si blinda lui privire

Cum am devenit scriitor* e o confesiune in ritmul unui roman de actiune, un fel de Trainspotting plasat in comunism, dar non-fiction, plin de umor si aproape poetic. Daca ar fi sa continui intr-o singura fraza, as mai adauga: e vorba despre viata unui om care si-a trait tineretea in ultimele decenii ale „epocii de trista (la Stasiuk vesela!) amintire“, viata unui baiat care nu se lasa confiscat de nimic (comunismul fiind pentru el doar un balaur jigarit numai bun de fentat), un baiat de gasca, cu prieteni multi si faini, un deambulat, umplindu-si zilele si noptile cu „muzici si faze“ (ca sa folosesc titlul singurului roman romanesc de azi, cel al lui Ovidiu Verdes, inrudit, intr-un fel, cu ceea ce face aici Andrzej Stasiuk). Cartea se numeste, in raspar, „o autobiografie intelectuala“. Nu e genul acela de Bildungsroman pretios, scris de un autor plin de admiratie de sine, cum se intimpla adesea. Cuvintul „intelectual“ trimite nu numai la ideile din carti sau la cele care tin de „select(ul)-intelect“, vorba poetului (Ion Barbu), ci la ideile de care e scaldata viata noastra, tot timpul si oriunde am fi. Este o carte directa, simpla si extraordinar de densa despre libertatea interioara […]