„The making of“ la pătrat: cum să faci un peisaj

În toamna anului de-abia încheiat, două expoziţii ilustrează, independent una de alta, tendinţa de culturalizare a naturii: Lacul Neusiedler. Marea vienezilor, de la Wien Museum (14.07.2011 – 23.10.2011), şi, respectiv, Sub copaci. Germanii şi pădurea, de la Deutsches Historisches Museum din Berlin (2.12.2011 – 4.03.2012). Dincolo de diferenţe tematice şi de dimensiuni – expoziţia de la Viena a ocupat o singură sală, împărţită în nişe, cea de la Berlin se întinde pe mai bine de 100 de metri pătraţi –, ambele expoziţii stau sub semnul abordării naturii din perspectiva istoriei culturale. Ce-i drept, această poziţie corespunde cel mai bine peisajului european, din care – după cum remarcau, pe bună dreptate, activiştii nord-americani din domeniul protecţiei mediului – natura „sălbatică“, „genuină“ a dispărut de mult; Europa modernă nu mai cunoaşte decît aşa-numitele peisaje culturale (Kulturlandschaften), care sînt produsul intervenţiei factorilor antropogeni. Mai mult, ambele expoziţii menţionate ilustrează o dublă perspectivă constructivistă în ce priveşte peisajul, care a inspirat şi titlul articolului de faţă. Altfel spus, agenţii umani modelează natura în două rînduri: în mod nemijlocit, în sfera culturii materiale, prin acţiuni de asanare, defrişare, îndiguire ori construirea de canale artificiale, deci prin ceea ce se cunoaşte în mod generic drept amenajarea […]