The touch of the real

Aşezat pe un scaun în curtea Muzeului Naţional de Artă, spre sfîrşitul lui iulie, şi privind Biblioteca Centrală Universitară din faţă, am realizat brusc faptul că mă aflam exact pe linia care uneşte punctele centrale ale faţadelor lor, aşa cum probabil le-a gîndit chiar Carol I. Este prezent el însuşi acolo, din păcate prin statuia ecvestră în varianta Florin Codre, în locul originalului lui Mestrovici. Uitîndu-se la Palat, statuia ne privea, de sus, pe noi toţi cei adunaţi în curtea de onoare a acestuia, într‑un spaţiu pe care Regele Carol I nu apucase să-l vadă în viaţă. Mi-am dat seama atunci că acest vizavi părea să fi fost programat ca atare, deşi construcţia Palatului se terminase mult după cea a Bibiotecii, şi că el putea să fi avut un sens pe care nu-l bănuisem mai îna­inte. Aripile Palatului păreau să învăluie Biblioteca şi aceasta să înainteze timid spre centrul lui, curtea cu cele două intrări, cea din stînga, pentru Rege, a doua – pentru demnitari. Mă aflam într-o lume din care toţi aceştia alunecaseră dincolo de orizont, dar spaţiul construit de ei era acelaşi, neschimbat, şi noi trăiam în acesta în continuare. M-am întrebat atunci ce reprezintă el pentru noi, […]