Timişoara, Capitală Culturală Europeană în 2021

Timișoara este orașul românesc ales pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii în 2021, a anunțat Steve Green, președintele. Juriul de experți independenți responsabil cu evaluarea candidaturilor pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 a recomandat ca acesta să îi revină orașului Timişoara. Patru candidaturi s-au aflat pe lista scurtă, după runda inițială de preselecție, din decembrie 2015: Baia Mare, București, Cluj-Napoca și Timișoara.

Începută în 1985, la inițiativa ministrului grec al culturii, Melina Mercouri, competiția Capitale Europene ale Culturii s-a transformat într-unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale din Europa și a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate acțiuni ale Uniunii Europene. De-a lungul timpului, competiția a contribuit la dezvoltarea culturală, socială și economică a multor orașe și regiuni din Europa și din vecinătate.

Potrivit comunicatului de presă al Comi­siei Europene, Tibor Navracsics, comisarul european responsabil pentru Educație, Cultură, Tineret și Sport, a declarat: „În 2021, un oraș din România va deține, pentru a doua oară, titlul de Capitală Europeană a Culturii, după Sibiu în 2007. Felicit Timişoara pentru proiectul său cîștigător și sînt încrezător că acesta le va oferi vizitatorilor din Europa și din întreaga lume posibilitatea de a descoperi orașul și valorile sale culturale, apreciind în egală măsură diversitatea culturilor din Uniunea Europeană și valorile noastre comune. Sînt convins că acest titlu va aduce orașului Timişoara importante beneficii culturale, economice și sociale pe termen lung“.

În conformitate cu Decizia Parlamentului European și a Consiliului, care reglementează acțiunea Capitale Europene ale Culturii, pentru anul 2021 vor fi desemnate trei Capitale Europene ale Culturii: una din România, una din Grecia și una dintr-o țară candidată sau potențial candidată la Uniunea Europeană. Reuniunea de selecție din Grecia va avea loc în noiembrie 2016, iar cea pentru competiția între orașele din Serbia și Muntenegru va avea loc la Bruxelles în octombrie.

Toate aplicațiile din România au fost examinate de un grup format din 12 experți independenți: doi desemnați de Ministerul Culturii din România și 10 de către instituțiile Uniunii Europene.

Cei zece membri ai juriului desemnați de instituțiile Uniunii Europene sînt:

Steve Green (președintele juriului ECoC 2021, Marea Britanie) și Jordi Pardo (Spania) – numiți de Comisia Europeană;

Ulrich Fuchs (Germania), Aiva Rozenberga (Letonia) și Pauli Sivonen (Finlanda) – numiți de Consiliu;

Sylvia Amann (Austria), Cristina Farinha (Portugalia) și Agnieszka Wlazeł (Polonia) – numiți de Parlamentul European;

Alain Hutchinson (Belgia) – numit de Comitetul Regiunilor.

Cei doi membri ai juriului desemnați de Mi­nisterul Culturii din România sînt: Valentina Iancu și Raluca Velisar.

După Wrocław (Polonia) și Donostia-San Sebastián (Spania) în acest an, Aarhus (Danemarca) și Paphos (Cipru) vor fi Capitale Europene ale Culturii în 2017, Leeuwarden (Olanda) și Valletta (Malta) în 2018, Matera (Italia) și Plovdiv (Bulgaria) în 2019. Rijeka (Croația) și Galway (Irlanda) au fost recomandate pentru a deveni Capitale Europene ale Culturii în 2020.

Revista Observator cultural a solicitat cîteva puncte de vedere despre alegerea Timişoarei, urmînd ca, în numerele următoare, să revină asupra acestei desemnări.

 

Să reinterpretăm spiritul civic

Candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021 a însemnat un proces lung de implicare a întregului oraş, pornind de la oameni de cultură, artişti, actori, muzicieni,  reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, ai mediului de afaceri, ai universităţilor şi ai şcolilor şi pînă la cetățenii oraşului care au răspuns invitaţiilor noastre şi au participat la evenimente, sondaje, dezbateri venind cu propuneri concrete referitoare la viitorul cultural al oraşului lor, de-a lungul acestor cinci ani de pregătire.

Ne bucurăm nespus că am cîştigat, că am reuşit să demonstrăm că proiectul construit este unul viabil şi corespunde nevoilor actuale ale oraşului și ale Europei.

Acest titlu este o responsabilitate uriaşă pentru fiecare dintre noi și va trebui să ne unim în jurul lui pentru a promova valorile Timişoarei: dialogul intercultural şi deschiderea către valorile europene.

Prin acest proiect, ne-am propus să reinterpretăm spiritul civic, care a condus la Revoluţia din Decembrie ’89, să luminăm oraşul prin energia noastră, a tuturor, şi să transmitem acest spirit întregii Europe. Vrem ca TM2021 să devină un experiment deschis, care să depăşească pasivitatea Europei zilelor noastre.

Felicităm toate orașele candidate! Știm foarte bine nivelul de implicare și munca de care a fost nevoie pentru a se ajunge în etapa finală și vrem să le asigurăm  de deschiderea noastră pentru a pune în aplicare, împreună, cîteva proiecte din candidaturile lor.

Simona Neumann, Director executiv Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană

 

 

Oraş ideal pentru un festival de literatură

Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara este singurul proiect cultural pe care am visat să îl pun pe picioare încă din facultate, în perioada aceea cînd încă nu știam ce înseamnă managementul cultural, bugetele, fundraising‑ul sau acordurile de tip win-win generate de parteneriate. Știam însă ce efort necesar depun cei de la Fundația A Treia Europă, mă fascina laboratorul acela viu coordonat de Adriana Babeți și Cornel Ungureanu.

Planul Fundației A Treia Europă de a ne oferi o cartografie simbolică a spațiului Europei Centrale și de Sud-Est, într-o perioadă în care spațiul a devenit o dimensiune simbolică a identității, m-a ajutat să mă apropii de cărțile unor autori minunați: Olga Tokarczuk, Bohumil Hrabal, Paweł Huelle.

Iar atunci cînd am avut ocazia să fac planuri pentru un festival de literatură cu o identitate bine conturată, Timișoara a fost primul oraș care mi-a venit în minte – un spațiu cu un status urban inconfundabil în citadinul românesc, în care respectul, civilitatea, curiozitatea respectuoasă față de cultura celuilalt nu au rămas blocate doar în sfera elitelor, ci au pătruns înspre o bază socială mult mai largă. Este acel „spirit al Timișoarei“ despre care Simona Neumann, coordonatoarea proiectului de candidatură a orașului la statutul de Capitală Culturală Europeană în 2021, vorbea într-un interviu recent: miza cîștigătoare, în final. Încă o dată.

Oana Boca, Asociaţia Headsome Communication

 

Miza

Trebuie spus că există, fără îndoială, și o dimensiune politică a selecției Timișoarei ca viitoare capitală europeană a culturii. Încă din iarna lui 1990, Doina Pașca-Harsany susținea ca, în viitoarea Proclamație către țară pe care o vom lansa în martie, să apară un punct distinct despre buna înțelegere a etniilor din oraș și regiune. I-am fost cu totul alături și am cerut să trecem acest punct separat, deoarece creșteau amenințător tensiunile întreținute în Ardeal cu ungurii. Formularea a devenit mit identitar postcomunist timișorean, deoarece am avut inspirația să stîrnim orgoliul local într-o frază prin care li se cerea naționaliștilor să vină să vadă că aici se poate să nu ne urîm. Desigur că, de atunci, și înțelegerea interetnică, și idealurile multiculturalismului s-au tot erodat și în Timișoara, ca peste tot, cu toate acestea, și politica corectă, și multiculturalismul sînt încă mit majoritar și prilej de mîndrie identitară, în ciuda creșterii extremismului. Ni se spune că sîntem capitala bașta­nilor corupți, și eu le spun celor care strigă așa că sînt cîteva familii de romi bogați care au făcut multe achiziții de clădiri de patrimoniu arhitectural din cauza complicității corupte a unei justiții locale nereformate și a unei administrații căreia nu-i pasă de oraș pe măsura iubirii pe care o are pentru propriul buzunar. Cu toate acestea, familiile de romi ai Timișoarei, cei tradiționali, gaborii vorbitori de maghiară, tinichigiii cu pălării largi, din cartierul Fratelia, nu sînt baștani. La fel, romii sinti vorbitori de germană din cartierul Dintre plopi nu sînt, nici ei, baștani și mafioți. Nu există ghetoizări ale romilor, după cum nu există probleme cu plăcuțele bilingve la intrarea în oraș, chiar dacă nici o minoritate istorică nu mai are ponderea cerută de o lege  scrîșnit-naționalistă, votată de formă, ca să intrăm „la UE“.

Dosarul Timișoarei exprimă, în momentul de față, (și) spiritualitatea unei Europe amenințate, aceea a politicii corecte, a bunei administrări a diversității multiculturale, religioase și de sex.

S-ar putea, vai nouă, ca pînă în 2021 să nu mai există o asemenea Europă umanistă, pașnică, tolerantă și solidară. Cu atît mai mult miza Timișoarei – Capitală Culturală Euro­peană a culturii – ar putea crește pînă la dimensiunea unui nou simbol, ca acela al bietei Proclamații, una a amenințării democrației, care va putea fi o miză  majoră a tuturor înfăptuirilor culturale. Sîntem la o răscruce: de o parte, barbaria urii, de cealaltă, fragilitatea frumoasă a unei lumi tolerante amenin­țate. În rest, dosarul este extrem de inteligent scris, cu o poveste – aceea a luminii și a luminării prin cultură și umanitate – care dă coerență tuturor stațiilor călătoriei spre 2021.

În cele din urmă, depinde de toți intelectualii democrați din România (Timișoara intelectuală își cunoaște exact locul cultural și nu se îmbată cu apă rece) să transformăm povestea luminii amenințate din Europa într‑una cu sens pozitiv, creator, dătător de speranță și nu într‑una a egoismelor naționaliste de secol XIX.

Daniel Vighi, scriitor