TÎNĂR, CAUT POLITICA. Un pic de normalitate

Şi-a ajuns Gigi la puşcărie. E drept, pentru 29 de zile deocamdată, dar a ajuns! În acest caz, justiţia română a acţionat ca aia americană în cazul lui Al Capone: dacă n-au reuşit să-i dovedească jocurile mafiote, l-au prins pentru o amărîtă de lipsire de libertate. Însă l-au prins! E la răcoare, cu bodyguarzii lui cu tot! Cît mă bucur! Cum le mai tremură, cred, unora pantalonii Armani în vine!   Degeaba şi-a adus Gigi suporterii analfabeţi cu autocarele în faţa tribunalului, degeaba au sărit unii – printre care şi un lingău profesionist ca Păunescu – să-l apere şi să spună că „valoarea lui“, că „hoţii care i-au furat maşina“, că aşa şi pe dincolo. Fapta e faptă şi cu asta basta! A fost ceva atît de simplu şi de direct, încît m-a făcut să realizez cît de anormal am ajuns să trăim şi să percepem realitatea: cînd aşa ceva se întîmplă, aproape că ţi se pare incredibil. Un act de justiţie dus la capăt cu bun-simţ şi obiectivitate e aproape de neînchipuit în România. De aceea s-au şi grăbit cîţiva să caute conspiraţii ascunse, deturnări ale opiniei publice de la alte probleme mai stringente. Păi dacă şi-ar face justiţia […]