Toate provin din istorie…

Cladirea Palatului Parlamentului era cunoscuta pe vremea lui Ceausescu drept Casa Poporului. Ar fi fost, cu siguranta, mai democratic sa se numeasca asa: o Casa, o casa foarte mare. In fapt, atunci mi se parea normal sa-i spunem Palatul lui Ceausescu, fiindca, departe de a fi o „casa a poporului“, era, in fond, palatul pe care si-l visase el si care avea sa fie exact opusul micutei case neinsemnate din Scornicesti, de unde plecase. Isi razbuna in felul acesta o frustrare. Palatul Parlamentului (sa-i spun totusi asa, fiindca trebuie sa-i spun intr-un singur fel) si zona care il margineste prezinta o imagine foarte diferita de alte imagini, mai mult sau mai putin traditionale, ale Bucurestiului. De altfel, as spune ca mai toate segmentele bucurestene, mai toate colturile orasului sint diferite intre ele. Bucurestiul este departe de a avea o unitate de conceptie, o unitate arhitectonica sau urbanistica. Este un mozaic, un mozaic de imagini, este un oras eclectic si poate ca tocmai acest aspect reprezinta specificul sau. Si asta provine din istorie, cum toate provin din istorie: dintr-o istorie care, pe linga incontestabilul sau fond autohton, a fost foarte deschisa spre multiple modele, spre multiple influente. In acest sens, Bucurestiul […]