Tot ceea ce trebuie făcut

Munca, alienarea şi inadecvarea ar fi realităţile care-i furnizează Laviniei Branişte cel mai mult material pentru proză, lucru care se confirmă (re)citindu-i cele două volume de povestiri, Cinci minute pe zi (Editura Casa de pariuri literare, 2011) şi Escapada (Editura Polirom, 2014). Interior zero, cartea cu care face tranziţia către roman, prelucrează aceleaşi fixaţii, numai că, de astă dată, într-un registru care capătă adîncime şi gravitate, chiar dacă umorul, sarcasmul şi a (auto)ironia consolatoare rămîn, în continuare, activate, avînd ca fundal o ambianţă agonic-urbană. Personajul Laviniei Branişte, cu avataruri detectabile în cîteva povestiri din Escapada, dar nu numai, este Cristina, o tînără de 30 plus, chinuită de singurătate, de fricile care derivă din ea, de stresul unui job alienant şi de perspectivele care par a i se împuţina pe zi ce trece. Are o singură prietenă, pe Otilia (care va dezerta, în scurt timp, acaparată de propria viaţă), relaţii instabile, al căror statut rămîne greu încadrabil după standardele cuplurilor fericite, şi dorinţe simple: afecţiune, o casă, un copil, ceva timp pentru viaţa în afara programului. Singurul sprijin autentic, constant şi necondiţionat îi vine de la mamă, plecată la muncă în Spania – mama, ca o zînă bună, ale cărei haine […]