Traduceri aminte: Crăciun fe(e)ricit!

Francis Jammes * Cică, la miezul nopţii Crăciunului, în staul, stau boul cu asinul de vorbă,-n umbra sfântă. Eu cred. De ce n-aş crede-o? Atunci, pe cer, de aur stau stelele ca nişte monstranţe,-n noapea sfântă. E taina celor două făpturi şi-un an de zile o ţin. Nu s-ar prea spune. Eu, însă, ştiu că ei ascund şi alte-arcane sub frunţile umile, o ştiu pentru că ochii lor se-nţeleg cu-ai mei. Ei le sunt buni prieteni păşunilor cu floare de ìniţă albastră cum e în cer, cu floare de mărgărite care,-mbrăcate-n alb, au doar duminică şi nicio zi, alta,-n calendar. Ei le mai sunt prieteni şi greierilor cari liturghisesc spre seară şi-au capetele mari, în timp ce campanula e-un fel de campanilă, iar lujerul lucernei aduce a feştilă Nici boul, nici asinul nu suflă nicio vorbă despre acestea, fi’ndcă sunt simpli,-ntr-adevăr; şi tot ei ştiu că,-n viaţă, nu orice adevăr e bun să-l spui oriunde, oricăruia… Nici vorbă. Eu, însă,-n toiul verii, când, frimituri de aur, albine zburdă-n jurul asinului, abia-mi ţin plânsul şi nădăjdui, jambiere de aba să i se pună, totuşi, de cum e scos din staul. Şi aş mai vrea ca boul care, şi el, vorbeşte cu […]