Traduceri aminte. Edward Lear: Limericks

Dacă limerick-urile „anonime“, de provenienţă (în Regatul Unit, ca şi în USA) academică şi/sau estudiantină, aduc a nişte epigrame, din care nu lipseşte poanta, „săgeata“, vectorul adică a(l) unui sens: semnificaţia (başca veninul caudal), – ale lui Edward Lear, în schimb, sunt realmente „fără noimă“, nişte, la propriu, Nonsense Songs. De unde şi tristeţea lor, care-i aceea a inconcludenţei; sălciul, leşiosul gust: al unei maxime inanităţi; regimul cvasidietetic faţă de cel condimentat, de „papricaşul“ cestorlalte. – Drept pentru care, E.L. nu e atât un umorist (cum nu-i, cu precădere, cinic sau pitoresc, ca mai toţi ceilalţi), cât, mai curând, un liric searbăd, unul al anodinităţii, un, dacă vreţi, presimbolist à la, să zicem, Maeterlink: vag anecdotic, palid, hieratic, – în, mai cu seamă, ciclu-i coloristic („There was a young lady in white…“ ş.cl.); ca şi un mare solitar, – condiţia omului, la el, fiind monadică prin excelenţă (de unde şi „atomizarea“, în primul rând grafică, a fiecărui ipochimen pe câte-o pagină aparte, a lui, delimitându-l strict, însingurându-l pe de-a-ntregul, – ca o insulă, ca un sicriu).

Notă: Rubrica lui Șerban Foarță poate fi descărcată în format pdf AICI.

 

Era o tânără în verde;

N-avea pe nimeni s-o dezmierde:

Purta un şal universal

Iar el o colora în verde.

 

Întreabă tânăra-n albastru:

„Eşti tu, eşti tu?“, cu glas cam aspru;

De-i spui „Eu îs“, răspunde „Fâs!“

Această şleampătă-n albastru.

 

 

Era, o tânără în roşu,

La cap întocmai cum cocoşu’:

Un vast penet pe un bonet

Din piele,-mpanglicat în roşu.

 

 

Pe ceafa unui domn în negru

Stătuse un cosaş alegru:

Bzzz! În urechea foarte veche,-a

Făcut, – a domnului în negru.

 

 

 

Era o vârstnică în gri;

N-avea cu cine gânguri:

Doi papagai şi-a luat, spre a-i

Hrăni cu morcov, doamna-n gri.

 

 

Privea o tânără în alb

În noaptea neagră, fix şi dalb;

Dar buhe,-n aer, cu lung vaier

O au cernit pre fata-n alb.

 Descarca supliment