Dacă limerick-urile „anonime“, de provenienţă (în Regatul Unit, ca şi în USA) academică şi/sau estudiantină, aduc a nişte epigrame, din care nu lipseşte poanta, „săgeata“, vectorul adică a(l) unui sens: semnificaţia (başca veninul caudal), – ale lui Edward Lear, în schimb, sunt realmente „fără noimă“, nişte, la propriu, Nonsense Songs. De unde şi tristeţea lor, care-i aceea a inconcludenţei; sălciul, leşiosul gust: al unei maxime inanităţi; regimul cvasidietetic faţă de cel condimentat, de „papricaşul“ cestorlalte. – Drept pentru care, E.L. nu e atât un umorist (cum nu-i, cu precădere, cinic sau pitoresc, ca mai toţi ceilalţi), cât, mai curând, un liric searbăd, unul al anodinităţii, un, dacă vreţi, presimbolist à la, să zicem, Maeterlink: vag anecdotic, palid, hieratic, – în, mai cu seamă, ciclu-i coloristic („There was a young lady in white…“ ş.cl.); ca şi un mare solitar, – condiţia omului, la el, fiind monadică prin excelenţă (de unde şi „atomizarea“, în primul rând grafică, a fiecărui ipochimen pe câte-o pagină aparte, a lui, delimitându-l strict, însingurându-l pe de-a-ntregul, – ca o insulă, ca un sicriu).
Notă: Rubrica lui Șerban Foarță poate fi descărcată în format pdf AICI.
Era o tânără în verde;
N-avea pe nimeni s-o dezmierde:
Purta un şal universal
Iar el o colora în verde.
Întreabă tânăra-n albastru:
„Eşti tu, eşti tu?“, cu glas cam aspru;
De-i spui „Eu îs“, răspunde „Fâs!“
Această şleampătă-n albastru.
Era, o tânără în roşu,
La cap întocmai cum cocoşu’:
Un vast penet pe un bonet
Din piele,-mpanglicat în roşu.
Pe ceafa unui domn în negru
Stătuse un cosaş alegru:
Bzzz! În urechea foarte veche,-a
Făcut, – a domnului în negru.
Era o vârstnică în gri;
N-avea cu cine gânguri:
Doi papagai şi-a luat, spre a-i
Hrăni cu morcov, doamna-n gri.
Privea o tânără în alb
În noaptea neagră, fix şi dalb;
Dar buhe,-n aer, cu lung vaier
O au cernit pre fata-n alb.
@ Domnului Şerban Foarţă
Foarte oportun si incantator totodata, subiectul si talmacirile, chiar in preajma centenarului de Easter Rising! In semn de multumire, indraznesc sa va reamintesc un mic exercitiu ludic al lui Joyce, intr-un stil pseudo-Limerick, si in doua …. strofe care, in the eye of the beholder, pot fi citite separat si/sau in ‘confluenta’
Frail the white rose and frail are
Her hands that gave
Whose soul is sere and paler
Than time’s wan wave.
Rosefrail and fair — yet frailest
A wonder wild
In gentle eyes thou veilest,
My blueveined child.
(A Flower Given To My Daughter)
Dlui „Lucid”: Nu, nu ştiam; şi vă mulţumesc pentru exotica informaţie… Sunteţi, adesea, prodigios !
Redactia: felicitari pentru ideea cu pdf-ul. Le voi colectiona ca sa am la final o CARTE semnata Serban Foartza.
Stiati ca Lola Montez s-a nascut la Limerick, fiind oarecum contemporana cu E L? O fi faimoasa regala metresa tanara in rosu din poezie? Ca se purtau pe atunci palariile cu pene chiar si de balerine cand nu dansau.
Trista ironie sa constat, post festum, ca mai jos am comis o nedreptate (tipografica) la adresa… injustitiei.That’s the way things go, nu stiu daca merita sa fac din asta un casus limericki…
P. S. (Pentru domnii cenzori vigilenţi): tălmăcirea mea este, vorba moldavului, una „slobodă” !
Cutăruia de prin Moldavia,
Mai mult mehenghi decât bolnav, i-a
Surâs ideea
Hâtră dè a
Dormi pe-o masă, în Moldavia.
[Trad. Ş. F. – Ilustraţia, într-un număr ulterior.]
Polichromia alb-negru de toate culorile a lui Edward Lear (nu putem spune doar Lear, din ratiuni …shakespeariene) ne-ar putea da impresia oarecum injusta ca natala-i geografie/meteorologie i-a infuzat iremediabil si versurile . Realitatea (si a autorului si a versurilor) ne vadeste o substantsa globtrotterista cu, probabil, o diversitate de gradient termic corespunzind meridianului si latitudinii (din Peru la Madras, din Nepal la Praga, ba si in Moldavia, fara șagă: “There was an Old Man of Moldavia,/Who had the most curious behaviour;/For while he was able,/He slept on a table./That funny Old Man of Moldavia./”
Gindul ca doar o (una) asezare geografica (si aceea, irlandeza) isi va fi transmis numele unei concise forme de expresie poetica nu se poate sa nu arate cu degetul in directia injustiei din ordinea onomastica (ce dezmat de nume geografice in gastronomie, ce de aragoneze, havanere, javaneze, siciliene, malaguene etc. in muzica si doar limerick-ul in poesie ( ca sa nu mai spun ca simt si un damf de simbolism fonetic in numele asta!) . Spre imbunatatirea situatiei as propune ca gazelul (al ghazal) sa se traga din Gaza/ Ghazza, locul de-amar, la moara cu sclavi, al lui Samson cel orbit… Dar sa nu fim defetisti, limerick-ul e capabil sa se acomodeze cerintelor modernitatii , de la “orientarea sexuala” (a se vedea Asimov) la teoria relativitatii : “There was a young lady named Bright/ Who travelled much faster than light./ She set out one day/ in a relative way/and came back the previous night./ E mai greu cu incheierea, inceputul ma incumet sa-l fac: O juna fata pe nume Iasmina/se misca mai iute decit lumina./ Intr-o zi se puse la drum,/ in mod relativ, oarecum/…………………/ Cum ziceam, incheierea e pentru cei cu har (ca exercitiu de umilitate, șontîcăind, abuzînd , as putea incerca: /Se-ntoarse cind preziua doar ce se termina./ (of!) Asteptam o HMV…
Facit , „The Lure of the Limerick ” by W.S.Baring/Gould Publishied in 1970 by Panther Books.Ltd