Traduceri aminte: William Shakespeare (†1616)

Phoenixul & Columba Sune pasărea din turla Singuraticului pom Arăbesc; şi, cast sodom, Zburătoarele la surla-i Să se-adune, – minus tu Vestitor de rău, sol josnic Al Potrivnicului dosnic, Ce,-aici, n-ai niciun atu.   Fără doar vultùrul, rege Peste păsări, – nici un rostru Hrăpăreţ; prohodul nostru Să decurgă după lege.   Preot în sfânt alb stihar Fie lebăda ce-şi simte Moartea şi nu se dezminte, – Altfel, slujba n-are har.   Iar tu corb bătrân cât trei Vieţi de om, cu-odrasle negre, – Printre vocile funebre Du-te, locul să ţi-l iei.   Cântecul începe-acum: Mort – amorul, şi credinţa, Phoenix şi Columbă, fi’nţa-şi Mistuie-n acelaşi scrum.   Într-atât de dragi şi-au fost Unul altuia,-n unimea Dragostei, că,-n ei, doimea Îşi pierduse tâlc şi rost.   Inimi neaceleaşi, dar Într-o singură bătaie, Zborul lor când se-ntretaie Dându-şi-le,-atunci, în dar.   Într-atâta de înalt Le era amoru,-ncât Ambii nu-şi erau decât Unul bunul celuilalt.   Dincolo de-avere, bunu’ Unul altuia fiind, Nu se vor mai fi numind, Amândoi, nici doi, nici unu. Noimei făr-de-noima-i pare Lege când se-ntrepătrunde Sinea cu-altă sine, – unde Loc nesinea nu mai are,   Şi exclamă: „Doar nebunul Are,-n dragoste, dreptate, Sufletele depărtate Se îmbină şi fac […]