Traducerile specializate şi (ne)receptarea lor

În articolul lui din numărul trecut al revistei Observator cultural, „Ficţiunile lumii culturale și regenerarea gîndirii critice“, Cezar Gheorghe a pus degetul pe rană în cîteva probleme de bază ale constelaţiilor actuale din cultura noastră. Actuale și – asta e partea cea mai tristă – în același timp cu o lungă tradiţie. În rîndurile de faţă aș vrea să detaliez unele puncte ale argumentaţiei sale și să le adaug cîteva noi aspecte.   Plecînd de la lipsa de receptivitate a mediului academic, dar și a publicului cultivat la traducerile de teorie, mai ales dacă e vorba de gînditori etichetaţi ca fiind de stînga (în sensul cel mai larg al termenului, aici încadrîndu- se autori precum Deleuze și Guattari, de pildă, la care se referă el), de mult timp îmi atrage atenţia ignoranţa totală cu care este tratată orice publicaţie feministă, fie ea traducere, fie ea lucrare a specialistelor auto hto – ne. Nu că editurile românești s-ar bate pe astfel de publicaţii. Nu întîmplător la noi nu s-au tradus, în cei mai bine de douăzeci de ani de existenţă ai pieţei editoriale libere, nici măcar volumele fundamentale ale unor nume mari ale feminismului fracez și anglo-saxon, cum ar fi o […]