Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Tragedie ungară, farsă europeană
- 17-02-2012
- Nr. 612
-
G. M. TAMÁS
- Internaţional
- 6 Comentarii
Pe data de 31 decembrie 2011, în ajunul Anului Nou, stăteam în picioare pe soclul statuii lui Kossuth din Piața Parlamentului din Budapesta, adresîndu-mă unei mulţimi de protestatari. În acea după-amiază de iarnă se întunecase repede. Era o atmosferă de dezolare și de înfrîngere. Veniserăm să îngropăm cea de-a treia Republică ungară şi s-o salutăm pe ce-a de-a patra – în cazul în care se va naşte. Pe data de 15 martie 1988, mă aflam exact în acelaşi loc: era o zi însorită de primăvară. Participam la prima demonstraţie politică de amploare de la Revoluţia din 1956 şi ceream alegeri libere şi o nouă Constituţie. În rîndurile mulțimii căreia mă adresam în 2011 revedeam chipuri ale unor participanți din 1988. Deși pe fețele noastre apăruseră riduri, iar părul ne mai albise, aveam strania senzație că ne aflăm în acelaşi punct în care ne găseam în urmă cu 23 de ani. În punctul zero. Ceea ce s-a întîmplat în ultimii ani nu este doar rezultatul crizei sau al funcţionării guvernului Orbán, ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Ceea ce s-a întîmplat este eşecul republicii democrate şi al regimului liberal de piaţă, elemente fundamentale pentru a crea o […]
Constient sau nu – prefer sa cred ca da, constient – Guvernul Orban duce Ungaria pe drumul de iesire din UE. Este imposibila reconstuctia nationala inlauntrul UE, organizatie de state care niveleaza diferentele nationale, nu le incurajeaza (decit sub aspect oarecum etnografic).
Intrebarea ar fi daca iesirea din UE ar fi benefica Ungariei, celorlalte state care, in mod vadit, nu fac fata presiunii concurentiale cu „motorul franco-german”. Mi-e greu sa discut asta despre Ungaria desi textul d-lui Tamas la aceasta concluzie ma duce – caci ce altceva poate insemna ca „troica”, la care face referire, sa lase Ungaria sa-si rezolve problemele, fara a presa prin formadiabilele sale mecanisme institutionale. Din pacate pentru d-lui, in primul rind, d-l Tamas nu poate practica discursul pina la capat liber, e nevoit – de realitatile tarii sale, cred – sa lanseze un apel de genul „Preferam sa fim neliberi ungureste, nu europeneste”.
Dar nu mi-e greu sa vad Romania in aceasta ipostaza – a iesirii din UE. Pina la urma – renunt la o dezvoltare care ar duce la un text ilizibil de lung – problema imi pare a fi „cind”, nu „daca”. Iar daca iesirea din UE este inevitabila, atunci initiativa nationala ar limita amploarea daunelor inevitabile. O excludere din UE ori o desfiintare de facto a UE n-ar mai putea garanta controlul daunelor, ar duce la o catastrofa nationala, regionala, europeana.
Cum se poate modifica situația, cu o politică a pașilor mici sau prin măsuri radicale? Luate de cine, pentru ce și contra cui? Construirea unui model de colaborare este posibilă? Atâta vreme cât imperialismele ne indică drumul dezbinării și majoritatea actanților pare de acord că principiul etnist – formă a democrației supreme !?, trebuie dus până la consecințele sale extreme, adică destrămarea statelor europene și construirea unei lumi de ducate și voivodate, date pe mâna reprezentanților de vârf ai cleptocrației etnice locale. Fără putere, fără acces la materii prime, invadate de supraproducția vest continentală, aceste ducate sunt deja, urmașe ale statelor comuniste estice, simple piețe de desfacere și deci de consum, unde băncile vestice vin de douăzeci de ani să încurajeze activitățile de credit pentru consum. Acum, ultimele resurse industriale locale sunt puse pe tarabă chiar de guvernele locale, la talcioc, adică prezentate din nou, ca în anii 90, drept bunuri fără valore, de vândut la preț de lichidare. Sub presiunea creditorilor.
Domnule Tamas, care este soluția sau care sunt primii pași de făcut, în baza convingerilor dv prezente? Convingerile fără un proiect de realizare nu mi se par suficiente. Ne puteți indica câteva surse teoretice, ideologice cu accente pragmatice, produse de Dv sau de cei care vă împărtășesc convingerile? Nu cred că mai putem fi dogmatici, refuzând de plano proiectele care sunt produse de inși ale căror convingeri nu le împărtășim, Vă indic un proiect dinspre România actuală, care conține și analizele prealabile care stau la baza lui. E vorba de demersurile analitice și politice ale unui economist, dr. ec. Constantin Cojocaru, expuse public începând cu 1990. A se vede aici. http://www.variantacojocaru.ro/
Aș fi interesat să discutăm public pe marginea lui, aici sau altundeva. Eu însumi am propus câteva idei pe blogul Ardealul nostru. Cred că ar trebui rediscutate, pe baza altor premise, proiectele politice ale lui A.C. Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari. Textul cărții lui ACP a fost tradus de Petre Pandrea din germană și poate fi accesat gratuit și integral la adresa generală unde motorul de căutare va indica volumul ăn format pdf.
http://www.dacoromanica
E evident că nu ar fi vorba de reconstruirea Austro-Ungariei ci de unirea unor state cu nivele culturale, sociale, economice și de putere similare, pentru e evita sistemele cu două viteze, unde cățeii se supun Dulăilor. Aștept. Cu bine, DC
Oare nu este suficient de clarǎ ”Lamentabilitatea” teoriilor marxiste ?!?
Urmǎrile, crimele, distrugerile, prǎpǎdul incomensurabil şi încǎ ”incuantificabil”.
NU ESTE SUFICIENT, cǎ aceastǎ aberaţie iedologicǎ, falsǎ pentru cǎ, cel puţin,
TOTAL contra naturii umane şi a Naturii în sine, nu a creat decît Haos şi Crimǎ ?!?
Cei care nu sînt convinşi pot experimenta la ei în sat, în, bloc, în cartier şi abia
dupǎ vreo 100 de ani de reuşite sǎ vinǎ sǎ ne propovǎduiascǎ binefacerile „ideologiilor egalitariste”. Iar dacǎ NOI vom considera cǎ meritǎ, poate vom gǎsi de cuviinţǎ sǎ încercǎm.
Care sînt binefacerile Revoluţiilor marxiste ?!? ca sǎ nu mai vorbim chiar şi de toate celelalte
care l-au îndepǎrtat uşurel-uşurel pe om de Naturǎ şi de adevǎratele Valori şi Legi ale Cosmosului. Azi Omul Modern se îndoapǎ cu surogate, cu legume hrǎnite cu zemuri artificiale, petrol şi alte produse derivate, şi e înnebunit dupǎ tot ce este de silicon, etc etc etc.
Chiar aşa ?!?
Sunt de acord cu dl Culcer, adica cred in posiblitatea unei revolutii anticapitaliste si sunt de acord cu ideea unei colaborari est-europene (de la Grecia la Polonia). Nu „radacinile” mele sunt marxiste, ci convingerile prezente.
«Ceea ce s-a întâmplat este eşecul republicii democrate şi al regimului liberal de piaţă, elemente fundamentale pentru a crea o ordine socială, în mod clar superioară celei care a precedat-o.» -scrie TGM.
Care sunt cauzele acestui eșec?
Pentru mine ele provin din inadecvarea la realitățile locale a modelului preluat după 1990, sub presiuni de aculturație vest-europene, imperialiste. Va fi greu de făcut o demonstrație privitoare la superioritatea regimului liberal de piață, în condițiile locale, est-europene, pe care le descrie corect Peter Dan.
Preluarea unor modele inadecvate, aplicate în forță după 1990, ca și cum ar fi adevăruri revelate, este una din cauzele catastrofei, fiindcă de catastrofă e vorba. Orbirea față de prezent, considerat mereu superior, prin definiție, trecutului este un simptom al progresismului rezidual, provenit din mentalitatea comunistă.
Dar dacă nici unul din sisteme nu e bun? O ipoteză care pare să nu fie luată în considerare decât de foarte puțini «gânditori».
De unde apare «antisemitismul»? Din senin? Nu, cred că el reînvie, fără evrei locali, sau cu puțini evrei, aflați în anumite centre de putere, din confuzia care se face și se întreține de proștii locali, inclusiv de dreapta actuală, în cârdășie cu extrema dreaptă, foarte activă după 1990, între liberalism, comerț liber și diverse «oculte», trilaterale sau bilaterale. Din sursă capitalistă, adică.Desigur că nu se poate afirma că o componentă semită ar fi dominantă în capitalismul sau imperialismul financiar actual.
Deci rămâne capitalismul pur, cu logica sa transnațională, imperialistă, cu o căutare fără altă finalitate decât intrinsecă, a câștigului maximizat și a auto-reproducerii extensive, eliberată de orice constrângeri sociale, morale și legi locale, care este prin definiție opusă identităților și intereselor colective locale, peste care vrea să treacă triumfător și fără piedici.
Se mai adaugă altă componentă ideologică, care a asigurat și va asigura o vreme succesul acestui gen de formațiune politică, despre care TGM nu vorbește, revizionismul, iredentismul, mișcările anti-Trianonice, din care unele au componente vehemente militarizate.
Pentru un gânditor cu rădăcini marxiste, cum pare să fi fost sau este TGM, fraza de mai sus, citată din acest articol, este cel puțin bizară. Prefer marxiștii autentici, adică aceia care mai cred că revoluția anticapitalistă e posibilă, celor răspopiți sau ezitanți.
Firește, rămân, o dată acceptată necesitatea distrugerii, a refuzului sau a reformei, de discutat componentele modelului, care sunt departe de a fi fost identificate. În perspectiva crizelor mult mai grave de energie și de resurse alimentare, despre care nu e vorba încă. Economiile dependente de resurse depărtate vor trebui restructurate în sensul autosuficienței energetice și alimentare. În sensul acesta situația Ungariei devine critică dacă nu se găsește o soluție de colaborare cu țările vecine.
Dan Culcer
Cu toate ca sunt in general de acord cu analiza pertinenta a DluiTamas, as dori sa precizez umatoarele:
Nu poti sa ajungi la bunastare prin taierea veniturilor majoritatii populatiei.Daca ai in tara preturi europene trebuie sa existe si salarii de nivel european. Altfel urmeaza saracirea majoritatii populatiei, urmata de deprivare si nemultumire,usor de exploatat de miscari populist-nationaliste.
Programele de munca silita cu accente rasiale put.Ce urmeaza?Arbeit macht frei?
Exista si un reviriment agresiv al antisemitismului (paradoxal, in lipsa unei populatii evreiesti) pe care il gasesc semnificativ in acest context.
Problema este amplificata de faptul ca prezenta coalitie guvernamentala incearca sa schimbe constitutia, si sa faca schimbarile ireversibile. Din pacate, nici UE nici SUA nu au dezvoltat o strategie pentru cazul in care o forta ne democratica pune mana pe putere prin mijloace democratice si pe urma schimba regulile jocului. Exemplele abunda:Egipt, Gaza, Rusia, Libia.
Nu pot fi de acord cu modul relativ benign in care Dl. Tamas descrie regimul comunist. Si in SUA,inante de razboiul civil, sclavii mancau si se inmulteau, ba chiar o duceau mai bine decat in lagarele de munca pentru detinutii de drept comun care au proliferat in Sud dupa emancipare (vezi Donald Blackmon, Slavery by another name),dar asta nu justifica sclavagismul. Diferenta esentiala ramane cea definita de Isaiah Berlin dintre libertatea negativa si cea pozitiva. Restul sunt amanunte.