Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Traian de lîngă noi
- 02-11-2012
- Nr. 648
-
Virgil Ştefan NIŢULESCU
- Focus
- 9 Comentarii
Inițial, după ce am citit articolul Valentinei Iancu, din Observator cultural nr. 388 (646), am fost tentat să nu răspund, fiind convins că pledez pentru o cauză pierdută. Multe dintre persoanele care nu fac parte din establishmentul cultural actual și, mai ales, cei sub 40 de ani au fost oripilați de așezarea statuii înfățisîndu-l pe Traian pe treptele Muzeului Național de Istorie a României. Nu a existat nici un fel de dezbatere cu privire la sculptură și la amplasament. În general, au fost două atitudini, complet paralele: pe de o parte, discursurile oficialităților, pe de altă parte, miștoul generalizat al contestatarilor. Valentina Iancu, cel puțin, încearcă să își expună părerile într-un mod coerent și, pînă la urmă, acest lucru m-a făcut să îi răspund. Apreciez, mai întîi, faptul că autoarea acceptă „calitatea formală ireproșabilă a lucrării“. Cît despre cei care o contestă, din punctul meu de vedere, ei fac parte ori dintre ipocriții care le înghit din priviri pe fetele dezgolite din paginile gunoaielor care poartă, încă, numele de „ziare“ (și aceștia sînt exact acea majoritate a oamenilor despre care Valentina Iancu spune că „nu le place lucrarea“), adică cei pentru care formele Nicoletei Luciu reprezintă o preocupare zilnică, […]
Domnu’ Nitulescu, cine-i, A CUI e doamna asta, Valentina Iancu?!?… Doar asa, din curiozitate…
Stimata doamna Valentina Iancu,
Sint magulit ca ati realizat finalmente ca intrebarile mele Nu sint retorice. Dimpotriva sint directe si pretind un raspuns ! Si daca imi raspundeti totusi – aveti obligatia sa raspundeti la intrebarile puse si nu la cele nepuse.
Va raspund:
Brancusi „in acest context” este raspunsul meu direct la cele din articolul anterior in care afirmati:
„Oamenilor nu le place lucrarea, iar acest lucru este un drept fundamental pe care cetătenii…”
„Oamenii au dreptul să respingă monumentele construite din bani publici atunci cînd nu se regăsesc în ele”
si asta mai ales !:
„indiferent care sînt argumentele cu care-si sustin nemultumirea.”
iar fraza finala, sinteza intregului text si argumentul suprem:
” Într-un final, oamenii s-au indignat”
Daca: sustineti ca nu sinteti si nu va erijati in „purtatorul de cuvint al nimanui” cum va explicati cele citate mai sus. ? Nu e retoric, raspundeti-mi. Si asta tocmai cind argumentul dvs principal este vox populi aplicat operei de arta (pe care il abandonati acum in favoarea acuzatiei de „discurs nationalist”). Mentionarea lui Brancusi are mult sens in acest context ( iar Venus din Milo este o prostie, dupa cum bine ati intuit ) deoarece insusi Brancusi nu ar trece examenul lui vox populi. Conform aceluiasi vox populi, in calitate de arbitru al artei – stabilit de dvs ca principiu suprem si legitim – un Brancusi anonim, nu cel tinut ca sfint odor al culturii romane alturi de Eminescu si in respectul caruia sint educate generatiile, ce sanse ar fi avut arta abstracta a lui Brancusi ?! Intrebarea este intr-adevar retorica: nici o sansa ! Daca: vox populi este un pricipiu viabil, aplicabil fenomenului artistic, atunci el trebuie sa fie pt Brancusi sau pt Gorduz – relevant in egala masura. Sau irelevant deloc ! Nu ati polemizat cu Alexandra Titu pt ca nu v-ati intilnit nicaieri. Alexandra Titu vorbeste despre o opera de arta, nu vorbeste despre nici o „decodare politica”, iar dvs vorbiti despre ceea ce vreti sa ii atribuiti cu forta sculpturii lui Gorduz, care nu are in clin nici in mineca nici cu opera respectiva si nici cu discutia despre arta. Alexandra Titu era numai un pretext pt a delegitima caderea specialistului, oricare ar fi el, in favoarea unei presupuse mentalitati de masa care trebuie sa fie si atotputernica. Cum de va scapa tocmai dvs. ca va aflati in miezul postulatelor regimurilor totalitare si al realismului socialist? Problema nu este cu masele (in glosarul dvs:”oamenii’, „cetatenii”). „Oamenii” pot fi educati si mai ales vor sa fie educati si se educa tot timpul ! Problema este cu indivizii care mobilizeaza populismul ca arma pt a-si deghizata vendeta personala. Pt ca opera de arta care se refuza intelegerii jigneste egoul si adinc si cu atit mai mult cind este vorba de orgoliul cuiva angajat in domeniul artei intr-un fel sau altul.
Nu ati „ridicat” nici o „perspectiva” ci ati astupat-o: perspectiva stradaniei de a intelege mesajul operei de arta.
E drept ca „problema fusese deja ridicata”, in acelasi spirit de catre E. Kessler cu care va aflati in aceeasi caleasca (fie ca va onoreaza fie ca nu) care proiectase asupra operei lui Gorduz protocronismul. Discutia despre arta devine numai un teren de proiectii in care fiecare proiecteaza ce poate; si ma feresc sa spun ca pe sine pt a nu jigni pe nimeni.
Daca Traianul lui Gorduz este: 1.”un discurs nationalist”; daca: Traianul lui Gorduz este 2.”un simbol confundat cu o credinta”: atunci nu trebuie decit sa demonstrati ! Nu sa postulati ! Acuzatiile nu se pot baza pe afirmatii.
Aveti cuvintul.
Stimate domnule Vlad Roman,
Am văzut întrebarea dvs. și am sperat că este retorică. Care ar fi sensul introducerii lui Brâncuși în acest context? Nu vreți să dezbatem motivul pentru care nu este turnată Venus din Milo în Piața Unirii?
Vorbeam de o decodare politică a artei, așa cum a făcut-o doamna Titu. Despre un discurs naționalist. Care personal mă deranjează, mi se pare cam nefericit în spațiul public. Nu cred că un simbol trebuie să fie confundat cu o credință și promovat la nesfârșit.
Nu sunt purtătorul nimănui de cuvânt, am ridicat o altă perspectivă asupra unei probleme care fusese ridicată deja.
Citat din dictionar: ” struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.”
Si care este „cheia de citire” care o detinetii dvs., dna Valentina Iancu?!
Care „reprezentare a mitului” dna Iancu ? In caz ca e vorba de o „reprezentare a mitului” sau orice ar fi, care este problema cu asta. Nu e frumos? Nu e bine? Exista vreo contraindicatie in legatura cu „reprezentarea” a ceva, cuiva ? Este un decret ad hoc pe care il promulgati spontan pt Gorduz? Sinteti in situatia de a stabili dvs norme dupa care trebuie sa se conduca arta, artistii ?!!
„Elogiul reprezentarii”? ! Deci este vorba de „elogiu” si nu de reprezentare si nici de mit ? Deci mitul si reprezentarea lui ar avea totusi drept la viata – in opinia dvs -cu conditia sa nu fie „elogiate”?! Dar mai departe vad ca vorbiti tocmai despre mit- care in lipsa de orice argumente il asociati cu „retorica” legionarismului si comunismului cele doua catastrofe, pt a discredita ! A discredita pe cine ? Mitul in sine? Opera lui Gorduz ? Infama si puerila manevra dna Iancu ! Sculptura respectiva nu este o „retorica” ci o opera de arta! Nu este nici un discurs acolo si nu se incadreaza Traianul lui Gorduz in nici un „discurs unic”.Nu se incadreaza in nici un alt „discurs” unic sau neunic, in nimic din ce a cunoscut arta romaneasca din ultimele decenii ! O creatie de reala valoare artistica care nu are de a face cu nici o ideologie, de nici un tip. Lasati ideologia- daca aveti obiectii – discutati despre opera de arta ca opera de arta NU CA IDEOLOGIE . Pentru ca sinteti incapabila de judecata artistica sinteti obligata sa ii atribuiti o ideologie repudiata pt ca va este singurul mod de a denigra o opera de arta !!!
Nu va faceti aparatorul „spatiului public” dna Iancu, lasati-l in pace pe acest spatiu, o sa-si gaseasca singur calea pina la urma. Cu vorbe la moda fara continut, fara idei si fara argumente, numai din ura viscerala pentru ceea ce nu puteti sa intelegeti – SINTETI AUTOAREA UNUI VANDALISM CULTURAL ! Nerusinat deghizat in civilizatie, civilizatie de vorbarie cu pretentii intelectuale!
„Strutocamila”, e drept nu hidoasa ci hilara, este sinteza de gogomanii pe care ati debitat-o intr-o unica fraza !
„Cristianism” ?
„Romanitate fara maretie”?
„Efortul suprarealist” ?
De ce nu postati mai des dle dragos ion ?
Sau va inspira numai arta moderna ?
Promptitudinea cu care i-ati raspuns dlui Nitulescu ma face sa cred ca nu ati vazut postarea mea la articolul dvs. iin cauza.
Asadar il repostez pt ca astept un raspuns !
Iata:
Stimata Valentina Iancu
Daca in loc de lucrarea lui Gorduz, pe treptele Muzeului de Istorie ar fi fost plasata de pilda, tot „ostentativ”, Pasarea Maiastra a lui Brancusi, atunci ar fi fost in regula ? „Semiotica” lui Brancusi nu v-ar mai fi pus in „pozitia de a respinge”?
Inteleg ca sinteti purtatorul de cuvint al „oamenilor” de aceea imi permit sa va intreb ce ar zice oamenii: le-ar „place” Pasarea Maiastra (in caz ca nu ar stii ca este opera lui Brancusi) si nu s-ar mai „indigna”, ce ziceti ?
efortul suprarealist de a sintetiza totul, de la romanitate (fara maretie) pîna la cristianism, produce o hidoasa strutocamila.
Domnule Nițulescu, vă mulțumesc pentru răspuns. Subiectul textului meu era un articol din Observator Cultural, semnat de doamna Alexandra Titu. Opera de arta este deschisă mai multor chei de citire, eu discutam despre interpretarea pe care i-a dat-o doamna Titu. Formal acel text se înscrie într-o continuitate a elogiului reprezentării mitului. O regăsim similar în retorica legionară și comunistă.
În rest, de ce ar fi o problema că ne așezăm mitul fondator la intrarea în Muzeul Național de Istorie sau că sculptura de for public are ca subiect mitologia națională pe care nu o filtrează contemporan? Mi se pare o problemă pentru că este discurs unic, alternative nu sunt sau sunt atât de puține încât nu se văd. Spațiul public este ocupat de un singur tip de discurs de prea multe decenii.