Traumă, terapie, libertate

Vom încerca să adresăm întrebarea dacă distorsiunile observabile în societatea românească contemporană sînt efectul interacţiunii dintre trauma reprezentată de viaţa în societatea comunistă totalitară şi mecanismele psihologice de apărare declanşate de nevoia de adaptare la evenimente extreme, tendinţa de autojustificare şi tendinţa universală de a atribui menire evenimentelor din viaţa noastră. Un prim pas ar fi să stabilim dacă varianta românească a comunismului totalitar poate fi considerată un eveniment traumatic colectiv. Dacă putem răSpunde la afirmativ, întrebarea cu care am început devine o discuţie despre un cadru de referinţă prin care să interpretăm anumite fenomene sociale, care conţin atît caracteristici generale tuturor societăţilor în tranziţie de la dictatură la democraţie, cît şi elemente specifice societăţii româneşti. Din punct de vedere metodologic, această problemă nu poate fi rezolvată prin atribuirea de ponderi specifice anumitor factori şi prin stabilirea unor relaţii cauzale directe, ci poate fi concepută în termenii teoriei haosului ca un atractor, un concept care defineşte spaţiul de joc şi limitele unui fenomen, fără să prezică unde anume cade fenomenul în spaţiul respectiv. De asemenea, unele tendinţe începute sub regimul totalitar continuă pînă în prezent. De exemplu, trebuie să luăm în considerare şi efectele psihologice ale unei vieţi pline de […]