„Trecutul este unicul mort cu miros seducător“. Dialog cu Henry Mavrodin

Cum se împacă umorul dumneavoastră cu împlinirea celor 71 de ani? Cu multă grijă. Ambele se strecoară încă paralel spre apropiatul 72, ignorîndu-se reciproc în baza unui pact discret de neagresiune. În fond, i se poate întîmpla oricui. Dar cu evenimentul editorial? A fost un concurs de împrejurări şi, indiferent de rezultatul concursului, este un dar generos pentru care mă înclin. De ce aţi evitat prezenţa la Bookfest, cu prilejul lansării monografiei? Mereu, cu ocaziile în care trebuie să fac o bună impresie, îmi vine să rîd. Ca beneficiar al consideraţiilor, aveţi cumva o senzaţie de îmbălsămare? Salutară. Raportate însă la celelalte cadavre, mumiilor nu le poate fi negat privilegiul unui tratament de excepţie: din cînd în cînd, din motive culturale sau doar din curiozitate, acestea sînt reexaminate, reinterpretate, primenite şi chiar plimbate de colo-colo.   Tradiţia românească pare a se menţine însă, fiind mai întîi necesar ca un mare muzeu european – şi mă refer aici la Moderna Museet din Stockholm – să vă adăpostească o parte din operă pentru a fi semnalat şi în ţară. Nu s-a întîmplat niciodată invers, iar contextul este tot atît de nesemnificativ precum şi cine este piua-ntîi. Nici calul de dar nu trebuie […]