Triumful veleitarismului

Amatorism, impostură, politizare forţată şi contraproductivă, încurajarea mediocrităţii şi descurajarea performanţei, acestea au fost, în ultimele trei decenii, liniile „de forţă“ care au caracterizat sistemul educaţional din România. Absenţa unei viziuni pe termen lung, care să ţină cont de faptul că educaţia este cheia succesului social, precum şi condiţia fundamentală a constituirii unei mase critice de cetăţeni capabili să gîndească şi să acţioneze astfel încît să nu pună în pericol instituţiile şi beneficiile democraţiei, a dus la un grav dezechilibru demografic, care, în viitorul nu tocmai îndepărtat, riscă să afecteze întregul edificiu social. În ultimii douăzeci şi opt de ani, cu doar 2-3 excepţii, toţi miniştrii care s-au perindat la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării (sub toate titulaturile de pînă acum) au gîndit de azi pe mîine, fără alt scop decît acela de a aduce servicii partidului care i-a numit şi unor grupuri de interese pentru care noţiuni ca bine comun şi utilitate socială nu au avut niciodată vreo relevanţă. Nu doar numirile, ci şi destituirile din funcţii s-au făcut, cel mai adesea, pe cu totul alte criterii decît cele de performanţă şi competenţă, ultimele avute în vedere de către „şefii“ temporari ai domeniului, care s-au văzut stăpîni deplini şi […]