Trump, Iohannis și Neamțu

Eduard Hanslick, un foarte cunoscut și extrem de influent critic muzical din Viena sfîrșitului de secol XIX, a fost întrebat într-o bună zi ce părere are despre Richard Strauss. Și faimosul critic muzical, care era recunoscut pentru părerile lui tranșante, a răspuns sec: „Ca Richard, îl prefer pe Wagner, ca Strauss, pe Johann“. Fiind un adversar al lui Wagner, cu care polemizase nu de puține ori, fiind acuzat de iudaism – Wagner fiind, mereu se uită, un fervent antisemit –, Hanslick nu se dădea în vînt nici după ce compunea Johann Strauss, cu Valsurile lui cu tot. Opțiunea și formularea criticului muzical vienez au rămas de pomină. A fost o formă elegantă, devenită faimoasă, de a cataloga pe cineva la modul indirect.

Schimbînd ce-ar fi de schimbat, putem spune și noi, la rîndul nostru, că am putea opta ca Mihail pentru Eminescu și ca Neamțu pentru Iohannis. De unde pînă unde aceste asocieri legate de Mihail Neamțu? Și de o lansare de carte și o înscriere în Partidul Național Liberal? O carte a scriitorului – aflăm recent și despre această titulatură, într-o lume în care oricine scoate o carte devine și scriitor – Mihail Neamțu despre Donald Trump, zice-se, e și nu prea e despre Donald Trump. O carte extrem de bine mediatizată și profitînd de o puternică susținere media devine brusc o vedetă a zilei. Un ghiveci în care sînt amestecate concepte mai vechi ale politicii românești, cu opțiunile, mai noi, ale lui Donald Trump. La chioșcurile unde volumul s-a vîndut cu 15 lei exemplarul, împreună cu ziarul România Liberă, tot stocul s-a epuizat în aceeași zi. A trebuit să dăm 39 de lei pe un exemplar cumpărat dintr-o librărie. Ca să citim cartea rapid și să avansăm, la rîndul nostru, opinii despre un nou scriitor și activist angajat și politic. Pentru că, la lansarea cărții făcută zilele trecute cu mult tam-tam la Hotel Hilton, unde a participat multă lume, mai ales politică – la televizor s-au zărit extrem de puține figuri din lumea literară –, s-a consumat și momentul înscrierii lui Mihaill Neamțu în PNL.

Noul și actualul președinte al PNL, un cam șifonat Ludovic Orban, la figurat – dar ar merge și un costum nou, observație de prozator, la propriu –, a consemnat ferice că a putut da un autograf pe cererea de adeziune a scriitorului Mihail Neamțu la partidul politic al Brătienilor. Se face mare caz de această ascendență istorică, dar cu totul neadecvată, cînd remarci liota de fripturiști și de oportuniști ai fostului regim Traian Băsescu pitiți în pliurile unei adunări mixînd te miri ce și cîți traseiști sub flamura unui partid istoric din care nu a mai rămas nimic. Doar numele. PNȚ-CD și PNL-ul au fost, la începutul anilor ʼ90, principalele partide de opoziție la regimul fesenist-iliescian atotdominator. Participînd la guvernare, din păcate, și lăsîndu-se infiltrate de figuri dintre cele mai dubioase, PNL și PNȚ-CD au fost măcinate de lupte intestine și, pînă la urmă, scoase de pe scena politică. Actualul PNL, lipsit de vlagă și proiecție politică, dincolo de retorica găunoasă a doamnelor care au asigurat un interimat interminabil și de vorbăria incontinentă a noului lider, nu oferă electoratului român contemporan nici o oportunitate de a reintra în actualitate. Era nevoie de un lider charismatic și bun de gură. Energic, ambițios, voluntar, dispus la combinații și aranjamente, un bărbat politic care să aducă un suflu nou într-un partid muribund. A fost găsit în persoana scriitorului – mereu a fost pomenit acest statut în zilele de după lansarea cărții avîndu-l pe Donald Trump drept pretext – Mihail Neamțu.

La lansarea cu pricina, mai mult un colocviu decît o lansare, au vorbit o mulțime de personalități din lumea politică. Nu le mai înșir, dar, una peste alta, tonul prezentărilor a fost unul encomiastic, în mod normal, doar nu vii la o lansare să găsești cusururi cărții. Iar Ludovic Orban, liderul PNL, fericit de noua achiziție, și‑a făcut numărul legat de lupta împotriva PSD‑ului și a găștilor din politică. Era să uităm. Volumul care a prilejuit tot acest carnaval/balet de vorbe se deschide cu două pagini pline de entuziaste vorbe de apreciere. Prima aparține lui Adrian Papahagi, distins profesor la Universitatea clujeană, fiul prietenului nostru, regretatul critic și istoric literar Marian Papahagi, care proslăvește cartea despre Trump a lui Mihail Neamțu. Frumos. Și ne-am adus aminte de o fericită formulare a junelui Papahagi („Noi nu sîntem căcăcioși, noi sîntem curajoși!“), prin care adulatorii lui Traian Băsescu făceau scut în jurul unui personaj malefic al politicii românești postdecembriste. Acel strigăt de luptă și disocierea de „căcăcioși“ ascund, conform limbii române în uz, o capcană. Căci a fi căcăcios presupune slăbiciune, moliciune, lașitate și compromisuri, dar nu impune neapărat o tară morală, pe care doar căcănarii – că tot sîntem în registru scatofagic – o avansează. În spațiul etic, a fi căcănar este mult mai grav decît a fi căcăcios. Iar căcănari, cu toate porcăriile pe care li le putem imputa, putem spune liniștiți, nu sînt puțini. Calculul liderilor PNL este simplu: Mihail Neamțu ar trebui să refacă țesătura ideologică și să dea un suflu nou partidului. Care actual PNL numai PNL nu este. Cu politicieni lipiți pînă mai ieri de cămașa lui Traian Băsescu – ce putem spune despre oameni ca Falcă, Vasile Blaga, Roberta Anastase, Predoiu, Sulfina Barbu și toată cohorta pedelistă, dar și simpatici de­spre membri precum Petre Roman, inițiatorul Partidului Democrat, sărit din așchia fesenistă pentru a crea o diversiune în lumea opoziției de după 1989 –, nu vedem cum PNL se poate relansa ca ofertă politică. De dreapta. Dreapta în România nu mai există. Există doar grupuri de interese și Serviciile. Se demonizează o stîngă populistă care nu prea mai are treabă cu bolșevismul mereu incriminat. Se repetă pînă la sațietate cum și care ar fi dreapta și valorile dreptei românești, tradiționale. Cîndva reale, acum zburătăcite în negurile globalizării și corectitudinii politice. Corectitudinea politică devenită un fel de DNA internaționalizat. Merge? Nu merge. Eventual reșapată de retorica patriotico-naționalistă a lui Mihail Neamțu ca să fie digerabilă, românească și creștină, și de bun-augur, cu prilejul centenarului Marii Uniri din 1918. Și să se creeze, dacă nu un partid pentru Klaus Iohannis, măcar un adversar creditabil pentru actualul președinte. Care ar face bine să stea deoparte la astfel de cîntece de sirenă – consilieri prezidențiali au fost prezenți la lansarea cărții neamțului Mihail – și să nu marșeze la retorica agresivă și găunoasă a noii vedete a PNL-ului. „Scriitorul“ Mihail Neamțu nu are nici o legătură cu lumea scriitoricească românească. Apelul la Donald Trump, ajuns președinte al SUA, după ce a fost contestat și combătut de CNN (și cu mult caimac românesc), este o diversiune în planul politicii interne românești. Parteneriatul strategic e o garanție însă că zîzaniile intestine nu vor avea succes. Iohannis e pe cai mari în politica externă, așa că ar fi bine să fie sprijinit și de o pragmatică și eficientă politică internă.

O activă și eficientă politică externă a lui Klaus Iohannis ar putea aduce mult mai multe beneficii României decît zgomotul și furia induse în plan intern de PNL și Mihail Neamțu. Abia așteptăm confruntarea lui cu Dorin Tudoran. Ca moment al adevărului.